Cozmin Gusa, presedintele Partidului Initiativa Nationala, va fi audiat azi in dosarul stenogramelor PSD de catre procurorii Parchetului General. Ca fost secretar general al PSD, declaratiile lui Gusa sunt mult asteptate atat de fostii colegi de partid, cat si de actuala putere. In acelasi dosar urmeaza a fi audiat si Miron Mitrea, actualul secretar general al PSD.
Scandalul stenogramelor PSD a fost o lovitură de imagine pentru fostul partid de guvernământ şi este reluat, şi de această dată, tot ca o campanie de imagine. Este dificil de crezut că o instanţă va reuşi să dovedească autenticitatea acestor documente, în condiţiile în care, nici în campania electorală, atunci când miza era importantă pentru opoziţie, nu s-au adus în discuţie argumente convingătoare şi nedemontabile care să demonstreze că respectivele texte consemnau într-adevăr discuţii care au avut loc între liderii PSD.
Cu toate acestea însă, valul făcut la nivel de imagine va fi din nou considerabil. În acest fel, actuala putere urmăreşte un triplu scop:
1. redimensionarea ofensivei de luptă împotriva corupţiei. Se intenţionează astfel impunerea unui raţionament foarte simplu pentru publicul larg: PSD înseamnă corupţie; puterea luptă împotriva corupţiei; prin urmare, puterea trebuie să lupte împotriva PSD, demascând şi sancţionând corupţia din interiorul acestui partid.
Colateral, se poate atinge şi obiectivul resuscitării imaginii justiţiei, care are nevoie de percepţia activităţii şi a abordării unor subiecte grele. Deşi dosarul stenogramelor nu are legătură cu PNA şi, chiar dacă ar fi avut, nu ar fi putut fi o iniţiativă a noi conduceri, trebuie menţionat că instalarea noului şef al instituţiei (venit în prim-plan cu suspiciuni şi probleme de imagine) se bucură de un context favorizant, deoarece coincide cu deschiderea acestui front important. Trebuie remarcată şi politizarea totală la care recurge puterea, îndreptând o acţiune de forţă a justiţiei nu împotriva unui reprezentant al PSD acuzat de o ilegalitate sau o neregulă, ci frontal împotriva organismului de partid, acuzat de elemente care ţin de funcţionarea sa internă.
2. înfăţişarea, către opinia publică, a “răului mai mare”. Astfel, în timp ce mass-media şi opinia publică în general încep să fie dominate de etichetări negative ale activităţii actualei puteri, iar fidelităţile tind să slăbească, se agită spectrul fostului “rău absolut” împotriva căruia s-au mobilizat atât de categoric susţinătorii Alianţei PNL-PD, într-o încercare de resuscitare a sprijinului acestora. Puterea se confruntă, în prezent, explicit sau difuz, cu două ameninţări principale de imagine: suspiciunea de corupţie, la nivelul cabinetului, şi pericolul autoritarismului şi al cumulului de putere, la Traian Băsescu. Prin readucerea în discuţie a dosarului stenogramelor, revin practic în prim-plan etichetele fundamental-negative care erau asociate PSD: corupţia, la toate nivelurile, şi tendinţa de control absolut.
Cu alte cuvinte, se compară indirect o percepţie difuză, existentă doar la nivel de suspiciune, şi o reprezentare consacrată, solidă, care a influenţat major votul anti-PSD şi a determinat eşecul electoral al acestuia. Desigur, atributele negative asociabile actualei puteri se fragilizează prin comparaţie.
3. demobilizarea PSD, care primeşte o lovitură chiar în perioada când este mai dezbinat şi mai vulnerabil
Acţiunea legată de stenograme obligă PSD să se situeze pe poziţii defensive, într-o manieră asemănătoare perioadei când se afla la putere. Diferenţa este însă una esenţială: nivelul de mobilizare este net inferior acum, iar solidaritatea internă şi unitatea – la fel. Cu alte cuvinte, PSD este atacat într-un moment când se află cu garda jos, când este fragmentat şi fracţionat şi când nu are un lider puternic generator de consens, în jurul căruia să se reunească.
