O declaratie senzationala a Presedintiei pe tema votului francez dovedeste ca seful statului nu e strain de abuzurile din dosarul Dinu Patriciu.
„Daca atunci cand organele statului vor incerca sa se atinga de marea coruptie, impotriva lor se vor ridica partidele, mijloacele media si comunitatea de afaceri, zadarnicind si intimidand actiunile institutiilor legale ale statului – cu certitudine integrarea in UE va ramane doar un deziderat si nu o realitate”, se afirma intr-un comunicat al presedintelui Basescu prezentat ieri de Adriana Saftoiu. Pozitia sefului statului i-a dat apa la moara Procurorului General. Botos a sarit la gatul presei, al ONG-urilor, al Ambasadei.
Poziţia preşedintelui ridică un mare semn de întrebare cu privire la “presiunile” care au dus la reţinerea lui Dinu Patriciu.
La prima vedere, declaraţia preşedintelui are rolul de a apăra independenţa justiţiei. Însă, ea poate fi interpretată foarte bine ca un avertisment la adresa lui Tăriceanu, a altor lideri PNL şi a unor ONG-uri apropiate politic de mediul liberal, care au criticat reţinerea lui Dinu Patriciu.
De asemenea, comunicatul preşedinţiei poate fi interpretat şi ca un răspuns iritat al lui Băsescu la adresa lui Patriciu care încerca să identifice sursa reţinerii sale în tabăra Iliescu – Talpeş. Susţinerea foarte puternică a acestei variante vine în contradicţie cu imaginea autorităţii pe care o are preşedintele asupra instituţiilor statului (şi ştirbeşte din pretenţiile de putere pe care Traian Băsescu le are, mai ales după succesul eliberării jurnaliştilor).
Indiferent de motivaţiile comunicatului prezidenţial, el induce o stare nouă de tensiune în interiorul Alianţei şi alimentează speculaţiile potrivit cărora Băsescu ar urmări decredibilizarea PNL pentru a permite creşterea PD pe dreapta spectrului politic în perspectiva adoptării doctrinei populare.
Gestul preşedintelui îi subliniază şi stilul, acela de a juca tare şi de a evita compromisuri periculoase. Până la urmă, Băsescu s-a poziţiont drept artizan al luptei anti-corupţie ceea ce înseamnă că o atitudine a sa moale în acest caz i-ar fi creat o uriaşă problemă de credibilitate în abordarea viitoare a cazurilor marii corupţii.
Pe de altă parte, atitudinea sa pozitivă faţă de Parchet arată o tactică similară cu cea aplicată în cazul serviciilor secrete: înţelegerea şi apărarea lor cu scopul de a nu ostiliza structuri întregi (mai ales dacă se confirmă ipotezele lansate de Patriciu).
Până la urmă, e logic ca dacă preşedintele ia apărarea unor structuri ale justiţie în contextul unor atacuri furibunde la adresa lor, acele elemente să devină recunoscătoare “protectorului”.
Precizare
Semnalăm un subiect care poate deveni interesant pentru opinia publică în perioadă următoare şi care se referă tot la criza jurnaliştilor.
Astfel, au început să apară noi contradicţii între declaraţii, fără ca acestea să poată fi puse pe seama interpretărilor sau speculaţiilor. Pe de o parte, în declaraţia lui Ovidiu Ohanesian acordată ziarului România Liberă, se susţine că cei trei au fost deţinuţi de o singură grupare tot timpul, în timp ce preşedintele Băsescu susţinuse, la un moment dat, că au existat mai multe grupări. De asemenea, jurnalista Marie Jeanne Ion a afirmat pe 27 mai că nu poate crede că întreaga operaţiune a fost pusă la cale de Hayssam şi Munaf, fapt ce contrazice poziţia oficială a Parchetului. Aceste neconcordanţe vor face, cu siguranţă, obiectul a noi analize în media, pe fondul împlinirii termenului de două săptămâni definit de preşedinte. Acest subiect pare a rămâne încă neclar, dar notorietatea sa scade, pe măsură ce apar alte subiecte de mai mare impact.
