ANUL 2004 – alegeri in Romania

INTRODUCERE

2004 a fost al cincilea an electoral din România dupã Revoluția din 1989. Din 1992, din patru în patru ani, s-au organizat alegeri locale, generale și prezidențiale, ultimele douã fiind simultane. Conform noii constituții adoptate în 2003, mandatul prezidențial devine de cinci ani, cel al parlamentului rãmânând de patru, astfel decalându-se alegerile parlamentare de cele prezidențiale.

Scrutinul local din iunie 2004, deși dedicat alegerii primarilor și consiliilor locale și județene a fost considerat un test semnificativ înaintea alegerilor generale din toamnã.

Principalii competitori au fost Partidul Social Democrat, de guvernãmânt, Alianța D.A.[1] PNL-PD (formatã dintr-un partid liberal și unul social-democrat), Partidul România Mare (partid naționalist cu filiații comuniste), Partidul Umanist Român (partid de centru orientat spre micii întreprinzãtori) și Uniunea Democratã a Maghiarilor din România, partid etnic cu un bazin electoral constant de aproximativ 6-7% concentrat în zece județe din centrul Transilvaniei.  În anul 2000, la alegerile generale, PSD obținuse în jur de 40%, PNL și PD fiecare câte 7%, UDMR tot 7%, iar Partidul România Mare 22%. Partidul Umanist Român candidase pe listele PSD și intraserã împreunã la guvernare, dar în 2003 a pãrãsit coaliția și a intrat în opoziție.

Guvernarea social-democratã a fost caracterizatã de stabilitate politicã, o creștere economicã fãrã precedent în perioada post-revoluționarã și succese ale politicii externe (aderarea la NATO, încheierea negocierilor de integrare în UE, anularea vizelor pentru spațiul Schengen), dar și de numeroase acuze de corupție și de cãlcare a drepturilor de liberã exprimare. Electoratul PSD era plasat în mod special în zona ruralã și mic urbanã și între cetãțenii cu vârste de peste 45 de ani.

Alianța D.A. a fost formatã din douã partide care supraviețuiserã guvernãrii 1996-2000, guvernare sancționatã de populație prin neintrarea în Parlament a Partidului Național |ãrãnesc Creștin-Democrat, liderul coaliției guvernamnetale de atunci. Mesajul Alianție D.A. a fost unul exclusiv împotriva corupției, sprijinit semnificativ de o mare parte din media și de structuri ale societãții civile.

Partidul România Mare fusese surpriza alegerilor din 2000 când sãrise la un scor standard de 5-6% la peste 22%. Mesajul naționalist combinat cu discurs radical, justițiar și uneori violent xenofob s-a stins imediat dupã alegeri, liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor încercând chiar o controversatã reconciliere cu minoritatea evreiascã din România și cu mișcarea sionistã internaționalã. De asemenea, cu 6 luni înainte de alegeri CV Tudor s-a hotãrât sã nu mai foloseascã limbajul violent care-l consacrase. Rezultatul a fost o scãdere masivã a suportului electoral, majoritatea acestor votanți pierduți mergând spre Alianța D.A.

Deși bazându-se pe un electorat stabil, populația maghiarã din România, UDMR s-a confruntat cu o sciziune în interiorul structurii sale politice care a dus la apariția unei noi organizații a minoritãții maghiare, Uniunea Civic Maghiarã și la riscul neintrãrii niciuneia dintre cele douã organizații în Parlament. Pragul de reprezentare este în România de 5%, iar potențialul electoral al minoritãții maghiare de maxim 7.5%.

Partidul Umanist din România nu obținuse niciodatã rezulate proprii. Intrarea în Parlament și în Guvern realizându-se exclusiv prin alianțe generate nu de potențialul sãu ci de trustul de media aflat în proprietatea președintelui acestui partid. La localele din 2004, PUR s-a hotãrât sã-și încerce puterile singur, acționând ca partid de opoziție și beneficiind de câteva filiale puternice obținute prin devalizarea altor partide.

ALEGERI LOCALE

–       Rolul campaniei de la București

Campania electoralã din București a avut o influențã puternicã asupra modului în care au fost percepuți candidații din toatã țara. La București s-au confruntat liderul opoziției și primarul în funcție, Traian Bãsescu, respectiv, ministrul de Externe Mircea Geoanã. În condițiile în care marea majoritate a spațiului de publicitate electoralã din mass-media centrale este ocupat de mesajele candidaților pentru funcția de primar al Capitalei, alegãtorii din alte localitãți au votat politic în funcție de prestația electoralã de la București.

–       Efectul București extins și în alte localitãți

Efectul de iradiere a popularitãții candidatului la primãria Bucureștiului a fost extins prin desemnarea unor lideri politici cu notorietate în câteva mari orașe. Un exemplu elocvent a fost cazul celui mai mare oraș al Transilvaniei, Cluj-Napoca. Succesul opoziției în cele douã orașe, dar și în alte localitãți mari a creat impresia cã partidul de guvernãmânt a pierdut alegerile locale, cu toate cã a obținut rezultate bune la nivelul întregii țãri precum și în câteva orașe foarte mari (Iași, Constanța, Galați, Craiova, Ploiești).

–       Temele de campanie

Principalele sondaje au definit temerile populației și temele de discuție în campania electoralã. Aici trebuie fãcutã o distincție. Populația a avut o agendã diferitã de agenda media și agenda partidelor. Pentru mass-media, principalele teme au fost corupția și lipsa de eficiențã a administrației (dominatã în momentul alegerilor de PSD). Pentru populație, principalele probleme sunt însã legate de viața lor și mai puțin de funcționarea statului. Partidele au oscilat între aceste teme. Diferența s-a fãcut însã prin prestația personalitãților implicate.

–       Miza alegerilor

Cheia de interpretare a succesului mesajului opoziției în campania localã se aflã nu atât în conținutul, mesajul sau mijloacele concrete utilizate în campanie, cât mai ales în decizia de poziționare. Inițiativa de poziționare a principalelor forțe politice în primãvara anului 2004 a aparținut Alianței DA, care a definit situația electoralã nu ca pe o confruntare între douã partide, ci ca pe o luptã între un partid (Alianța DA) și un sistem corupt. Una dintre cãile cele mai eficiente de impunere a acestei disjuncții a fost personalizarea puternicã a confruntãrii politice și în special a adversarului: PSD a fost redus la imaginea baronilor locali. Acest lucru a fost posibil prin trei categorii de instrumente de campanie: mesajele propriu-zise transmise de liderii centrali și locali ai Alianței, analize și comentarii de presã ale principalelor voci de opoziție ale societãții civile și produse de campanie propriu-zise (cel mai important dintre acestea fiind o machetã de presã cu un mesaj semnat de copreședintelui Alianței, Theodor Stolojan, care îndemna populația sã voteze împotriva baronilor locali[2]).

–       Campania lui Traian Bãsescu pentru primãria capitalei

Succesul lui Traian Bãsescu în alegeri a depins, în mare mãsurã, de respectarea acestei poziționãri, ca lider anti-corupție. El se opunea pe sine (o persoanã care își asuma merite excepționale) unui întreg mecanism de partid (PSD).

Campania lui Traian Bãsescu s-a construit pe douã tipuri de contradicții:

1. Contradicția “lider/echipã”. Principala resursã a campaniei Alianței era persoana lui Traian Bãsescu. Totuși o componentã importantã a campaniei pentru București a fost ideea de echipã. Constituitã din propunerile sale pentru primãriile de sector ale capitalei, echipa era alcãtuitã din lideri tineri, complet necunoscuți, în privința cãrora Bãsescu “garanta” și cerea cetãțenilor un vot de încredere “în alb”.
2. Contradicția campaniilor simultane. Conștient de nevoia de a capta electoratul printr-un mesaj grav, dar în același timp de a-și reconfirma stilul consacrat (definit printr-o comunicare «coloratã», cu accente surprinzãtoare), Bãsescu a recurs la un dublu limbaj, caracterizat prin agresivitate și elemente de culoare în produsele de campanie, dar în același timp seriozitate și chiar diplomație în emisiunile televizate și unele clipuri electorale. Materialele de campanie ale liderului Alianței a fost toate marcate de simbolul «ardeiului iute», un desen menit sã reprezinte principala sa calitate, aceea de incomodare a sistemului. În același timp însã, materialele video dar și discursul sãu la TV au fost dominate de mesaje referitoare la viitoarele sale proiecte pentru capitalã, tehnice, aplicate și foarte concrete.

Un alt element de risc inclus în logica de campanie a fost plusarea, prin cerința adresatã electoratului de a acorda votul nu numai lui, ci și echipei sale (primarii de sector și consiliul local). Cu un slogan deosebit de curajos «Totul sau nimic», Bãsescu a adresat bucureștenilor cerința expresã de a-i oferi toate instrumentele acțiunii administrative eficiente: «Singur fac mult. Cu un consiliu fac Totul». Ineditul situației constã, desigur, în faptul cã un candidat cere, în loc sã ofere, ceea ce în mod normal în politicã este o strategie perdantã; nu am avut însã de a face cu un candidat normal și nici cu o situație normalã: cel care fãcea un asemenea gest fãrã precedent era un personaj de mare popularitate, lipsit de un rival puternic în aceastã cursã, beneficiind de circumstanțe politice excepționale.

Rivalul care nu s-a ridicat la înãlțimea sa – Mircea Geoanã – nici nu a fost, de altfel, tratat de candidatul Alianței ca un rival real.

« Singur fac mult. Cu un Consiliu fac Totul ».

« TOTUL SAU NIMIC »

“Voteaza-l!” Afis cu simbolul ardeiului iute

–       Bãtãlia de la București: candidatul Mircea Geoanã

Intrarea în cursa pentru primãria Capitalei, în ultimul moment, a popularului ministru de externe Mircea Geoanã, deși a constituit un gest surprinzãtor prin care partidul de guvernãmânt spera sã spargã monopolul de simpatie acumulat de Traian Bãsescu, s-a dovedit o mișcare necâștigãtoare. Sondajele de dinainte de momentul alegerilor au arãtat cã Traian Bãsescu va câștiga din primul tur, lucru confirmat de rezultatul final al votului.

Faptul cã Geoanã a intrat târziu în cursã s-a vãzut mai ales în campania improvizatã, nepersonalizatã și neconvingãtoare. Produsele de advertising, deși bine concepute din punct de vedere tehnic, au fost insuficient elaborate și diversificate ca mesaj. Ele nu au transmis elemente de fond, un proiect al candidatului Mircea Geoanã pentru București. Campania lui Mircea Geoanã nu s-a remarcat prin nici o patã de culoare și a apelat prea puțin la mijloace de comunicare neconvențiale. Prin comparație, campania lui Traian Bãsescu a fost mult mai dinamicã și a punctat prin utilizarea puternicã a internetului, unde a deținut practic monopolul, captând astfel simpatia tinerilor.

–       Bãtãlia de la București: alți candidați

În afarã de principalii competitori pentru primãria Capitalei României, au intrat în cursã mai mulți candidați fãrã șansã. Aceștia au avut un rol important în decredibilizarea lui Mircea Geoanã. Astfel, în loc sã-și concentreze atacurile la adresa primarului în funcție – Traian Bãsescu, cel care reprezenta puterea în administrația Bucureștiului, au preferat sã-și îndrepte tirurile înspre Mircea Geoanã (scopul celorlalți concurenți fiind acela de a provoca un numãr cât mai mare de daune imaginii generale a partidului aflat la putere).

–       Celelalte partide au avut campanii foarte slabe

În afara PSD și a Alianței PNL-PD, celelalte partide au avut campanii simple și chiar destul de slabe din punct de vedere profesional. Lipsa unor campanii de calitate nu a însemnat însã și absența rezultatelor. Un exemplu poate fi cel al PUR, care a avut rezultate relativ bune în multe zone, deși campania sa în sine a fost chiar comicã (au existat materiale promoționale de tip comercial ieftin, care sugerau atât lipsã de inspirație cât și lipsã de adecvare). PUR a captat, prin poziționare, un electorat nemulțumit de partidul de guvernãmânt, care nu ar fi fost dispus sã meargã în zona dreptei.

Impresia rezultatã în urma acestor alegeri: PSD începe sã scadã foarte mult și Alianța PNL-PD crește suficient pentru a câștiga detașat alegerile generale. Aceastã tendințã nu s-a confirmat însã ulterior.

PERIOADA DE VARA

Prima lunã de dupã alegerile locale prefigura un avantaj pentru Alianța D.A. care a fost perceputã drept câștigãtoarea alegerilor (lucru remarcat inclusiv de sondaje, care au indicat, pentru prima datã, un avans pentru Alianțã în defavoarea PSD). Se contura repetarea scenariului din fiecare an electoral, când victoria din alegerile locale conducea la o victorie aproape categoricã în alegerile generale pentru forțele de opoziție.

–       Inactivitatea Alianței PNL-PD

Paradoxal însã, pecepția favorabilã nu a fost susținutã însã de nici o strategie politicã sau de imagine a Alianței, care nu a știut sã profite de oportunitatea apãrutã. Alianța nu a reușit impunerea „schimbãrii” drept atribut/concept principal al dezbaterii publice. Principala cauzã a acestui pas înapoi a fost aceea cã vectorul principal de imagine al opoziției, Traian Bãsescu, a fost obligat, dupã câștigarea primãriei, sã iasã din prim-planul evenimentelor curente ale Alianței.

Noua “locomotivã” în perspectiva alegerilor generale, Theodor Stolojan (un personaj echilibrat și cerebral și într-o micã mãsurã ofensiv), s-a dovedit incapabilã de a impune o imagine de forțã. Nu numai cã nu a fost folosit valul câștigãtor (la fel cum a fãcut opoziția în 1996, spre exemplu), dar timp de mai multe luni Alianța nu a fãcut absolut nimic, lãsând mesajul de opoziție pe seama presei.

–       Noul PSD

În tot acest timp, PSD a atenuat acest trend favorabil Alianței printr-o strategie de imagine puternicã și rapid conturatã, care i-a permis sã ia inițiativa și sã intre în alegeri cu un avantaj. Dincolo de percepția publicã, alegerile locale au adus o victorie politicã importantã pentru PSD, deoarece a obținut același numãr de voturi ca și la alegerile locale din 2000 și mult mai multe posturi de primari. Aceasta a fost o bazã politicã excelentã de acțiune la nivel național. Prima mãsurã a fost de continuare a campaniei de curãțenie internã a PSD prin suspendarea baronilor locali. A urmat introducerea alegerilor preliminare, ca formã de desemnare a candidaților pentru parlament. A fost o loviturã de imagine care a arãtat cã încercãrile de democratizare și de modernizare ale PSD nu sunt doar vorbe goale. Acțiunea a determinat confiscarea agendei politice pentru o bunã perioadã de timp, contribuind la legitimarea discursului despre “Noul PSD”.

A fost înlocuitã conducerea centralã cu o nouã echipã de conducere mai restrânsã și formatã din lideri cu o imagine necompromisã, sub egida aceluiași lider reformator, Adrian Nãstase. A fost instituit și un nou comportament al liderului PSD Adrian Nãstase, printr-un turneu prelungit de vizite neconvenționale în țarã, fãrã protocol, fãrã mediatizare. Efectul s-a vãzut în creșterea în sondaje.

Ultimul pas al strategiei a fost formarea Uniunii Naționale PSD+PUR. Asocierea cu PUR, un partid care a contestat PSD în alegerile locale a avut o puternicã semnificație politicã: a evitat percepția cã PSD este izolat, a impus ideea cã factor coagulant al scenei politice și a permis intrarea în alegeri sub o altã denumire.

Toate aceste acțiuni ale PSD, însoțite de lipsa de inițiativã a Alianței au condus la rãsturnarea trendului de la începutul verii. Campania electoralã se anunța mult mai interesantã, lupta dintre cele douã echipe fiind mult mai echilibratã.

ALEGERI PARLAMENTARE

Ca urmare a excelentei pre-campanii din perioada de dupã alegerile locale, Partidul Social Democrat a inversat trendul favorabil Alianței D.A. și a întrat în campania pentru alegerile parlamentare din postura de favorit. Acest lucru a fost confirmat de toate institutele de sondare a opiniei publice.

–       În aceste condiții, singurele șanse ale Alianței D.A. pentru revenirea în frunte rãmâneau o campanie electoralã de excepție (ceea ce nu era cazul din lipsã de resurse) sau un eveniment de impact mediatic maxim, un șoc electoral care sã taie elanul PSD și sã permitã intrarea în campanie de pe poziții de egalitate.

–       Imposibilitatea evidentã a construirii unei campanii electorale clasice, suficient de puternicã și superioarã celei a PSD, a determinat opțiunea pentru un eveniment-șoc menit sã bulverseze scena politicã. Soluția pentru care s-a optat a fost schimbarea candidatului prezidențial Theodor Stolojan, cu popularul primar al Bucureștiului, Traian Bãsescu. Reprezentanții Alianței au motivat retragerea lui Theodor Stolojan prin starea precarã de sãnãtate care nu i-a mai permis continuarea cursei. Înlocuirea candidatului s-a produs în cadrul unui eveniment de maximã încãrcãturã emoționalã marcat de lacrimile noului prezidențiabil care au generat o controversã puternicã în rândul opiniei publice.

–       În România a existat, pânã acum, o strânsã legãturã între campania parlamentarã și cea prezidențialã în sensul cã o parte însemnatã a efortului de comunicare al campaniei parlamentare a fost concentrat pe candidatul la președinție. Aceastã tradiție a fost confirmatã și la alegerile din noiembrie 2004. Ambii competitori majori au avut rolul de vector principal de comunicare și au încurajat votul pentru partid. Legãtura a fost mai putericã în cazul campaniei Alianței D.A. din douã motive: lipsa resurselor a impus o concentrare a lor pe candidatul prezidențial, iar carisma acestuia din urmã a ajutat la creșterea scorului parlamentar.

–       Cu toate acestea, calculele inițiale au fost infirmate parțial de rezultatul votului. Accentul excesiv pe campania prezidențialã a provocat o insuficientã susținere a campaniei parlamentare, iar acest lucru s-a vãzut în rezultatele finale ale votului care au adus succesul PSD, la o diferențã de câteva procente fațã de Alianța D.A.

–       Mesajul pozitiv

Mesajul pozitiv a fost destul de puțin promovat, fiind preferat cu precãdere de partidul aflat la putere. Alianța PNL-PD a optat pentru susținerea unui mesaj mai degrabã negativ, chiar și la televiziuni. PSD a vrut sã scoatã în evidențã realizãrile din timpul mandatului, mesajul social foarte puternic, descrierea propriei echipe. Având în spate rezultate de guvernare bune, PSD a ajuns sã monopolizeze discursul pozitiv, lãsând opoziția fãrã soluții. Singurul element concret constructiv al Alianței a fost o propunere de reformã fiscalã, pe linie liberalã, controversatã însã la nivelul percepției populare.

În ce privește promovarea propriilor candidați, ambele formațiuni au avut un mesaj pozitiv, fiind interesantã construcția de echipã pe trei generații a PSD (Iliescu, Nãstase, Geoanã).

“Impreuna pentru viitorul Romaniei. PSD+PUR”

Afis cu principalii vectori de imagine ai PSD: presedintele in functie Ion Iliescu, primul ministru Adrian Nastase, ministrul de externe Mircea Geoana

CAMPANIA ELECTORAL~ NEGATIV~

2004 a fost anul cu cea mai puternicã și virulentã campanie negativã din ultimii 15 ani. Reglementãrile care interziceau campania electoralã negativã în audio-vizual a condus la o mare creativitate pentru mijloacele alternative: afișe, fluturași, panouri, elemente de discurs, articole de presã, acuzații șoc, dezvãluiri. Dupã campanie, majoritatea acuzațiilor au dispãrut și elementul penal a fost eludat prin scuze mai mult sau mai puțin directe. Efectul asupra electoratului a existat însã, mai ales cã nu au existat mijloace directe de contracarare cu eficiențã a atacurilor. Majoritatea atacurilor au fost susținute în teritoriu (și foarte puțin în mass-media centrale). Discursurile și întâlnirile fațã-în-fațã au fost momentele în care s-au lansat cele mai multe atacuri.

–       Campania negativã a PSD s-a concentrat pe douã linii majore de atac: lipsa de echipã și de competențe a Alianței D.A. în contextul sensibil creat de proximitatea aderãrii la Uniunea Europeanã pe 1 ianuarie 2007 și asocierea cu rezultatele proaste ale guvernãrii din perioada 1997 – 2000 la care au participat cele douã partide ale Alianței D.A.

–       La aceste atacuri au fost adãugate campanii puternice de speculare și promovare a gafelor fãcute de Traian Bãsescu. Este vorba de teme noi, provocate în campanie (susținerea cãsãtoriilor între homosexuali într-o țarã cu 90% ortodocși, criticarea durã a Bisericii, ignorarea explicitã a electoratului rural și a celui asistat, care a fost chiar jignit). Aceste gafe au fost decisive pentru scãderea ADA și pentru pierderea alegerilor.

–       În ceea ce privește campania negativã a Alianței D.A., ea s-a concentrat pe acuzațiile de corupție aduse unor reprezentanți ai PSD, pe exacerbarea dimensiunii sãrãciei din țarã și pe atacuri la persoanã. Au fost realizate și “dezvãluiri” despre familia candidatului la președinție al PSD și speculații despre homosexualitatea acestuia.

–       O linie ineditã de campanie negativã a fost inițiatã de câteva organizații ale societãții civile reunite în Coaliția pentru un Parlament Curat. În rezumat, Coaliția a distribuit fluturași conținând acuzații de corupție la adresa unor candidați pentru Parlament și care au apãrut de-a lungul timpului în presa centralã și locale. Din cauza faptului cã marea majoritate a numelor care au apãrut pe lista Coaliției fãceau parte din PSD, mulți observatori au apreciat cã aceasta a fost o formã mascatã de campanie negativã a opoziției. De altfel, partizanatul societãții civile a fost evident pe tot parcursul anului 2004. Alianța PNL-PD a fost puternic susținutã atât de cele mai cunoscute structuri ale societãții civile, cât și de o bunã parte din mass-media scrise). O dovadã a acestui partizanat se regãsește în nominalizarea a doi membri marcanți ai societãții civile în funcții de ministru în noul guvern.

Un alt caz special de campanie negativã a fost ideea fraudãrii alegerilor, care a fost dezvoltatã de Alianțã și de Bãsescu dupã anunțarea pierderii alegerilor parlamentare. Mizând pe un efect similar cu Ucraina, Bãsescu a cerut reluarea alegerilor, chiar dacã nu a prezentat nici o dovadã și nu a fost susținut de instituțiile internaționale (OSCE, UE). Scandalul sãu a generat însã vizibilitate și mobilizare pentru electoratul Alianței. Campania pentru turul doi a început cu un mare avantaj pentru Bãsescu (Nãstase trebuia sã justifice modul în care a organizat alegerile). Lipsa unei societãți civile neutre a condus la nesancționarea mesajului iresponsabil al lui Bãsescu și chiar la câștigarea alegerilor de cãtre acesta.

Sondaje realizate de mai multe institute respectate in Romania: CURS, IMAS, GCS

ALEGERI PREZIDEN|IALE

–       Definiția mizei alegerilor: schimbare vs stabilitate

Campania a fost una de tip clasic. Alianța a cerut schimbare, iar PSD a cerut stabilitate. La aceastã axã a fost adãugatã o alta: mesaj rațional vs mesaj emoțional. Bãsescu a încercat sã contracareze lipsa de fundamentare în zona raționalã (fãrã echipã, fãrã program, fãrã competențã) pe zona emoționalã (a susținut un mesaj empatic, cu momente de spectacol șocant, prin care a dorit sã ajungã la electoratul nehotãrât pe o altã filierã decât cea de afiliere ideologicã). La imaginea de succes continuu al guvernãrii conduse de Nãstase, Bãsescu a supralicitat cu imaginea unui om (care, chiar dacã face gafe, este mai simpatic decât eficiența rece și plictisitoare a contracandidatului).

“Am condus Romania catre Europa”. Sologan general: “Faptele sunt politica mea”

Adrian Nastase promoveaza continuitatea

pe baza rezultatelor bune

“Asta DA solutie”

Metafora a coruptiei: Romania

sub forma unei zone mancate de tantari

Solutia: Alianta D.A.

–       Public țintã – segmentarea electoratului

Fiecare candidat și-a definit electoratul încã din start. Bãsescu a vizat madiul urban, tinerii și zona de mijloc (a declarat ferm la începutul campaniei cã va ignora mediul rural).

Nãstase s-a adresat însã zonei asistate (pensionari, mediul rural, muncitorii, familiile cu copii, sãracii). Cu discurs clasic social-democrat, Nãstase a vrut sã fixeze acest electorat (provenit din zona fostului președinte, Ion Iliescu) prin promisiunea continuãrii sprijinului acordat în ultimii ani. Bãsescu a ignorat mesajul guvernamental și s-a orientat pe un mesaj antisistem, cultivând o anumitã apropiere fațã de electoratul extremist al celui de-al treilea candidat, Vadim Tudor (în perspectiva turului doi).

Bãsescu a mizat pe un val circumstanțial, care sã îi asigure un sprijin important în alegeri, fãrã sã mai conteze ce se întâmplã ulterior.

Adrian Nãstase a mizat extrem de puțin pe un alt tip de public țintã, limitându-și astfel opțiunile pentru turul al doilea, conducându-se astfel la pierderea alegerilor (mobilizarea excepționalã a electoratului lui Bãsescu din turul 2 nu a fost dublatã de o mobilizare similarã pentru Nãstase).

Slogan Traian Basescu: “Sa traiti bine!”

DA pentru bunastare

DA pentru demnitate!

Slogan Adrian Nastase pentru turul 2:

“Mergem inainte impreuna!”

A existat și un paradox al alegerilor prezidențiale. Electoratul cel mai educat a ales candidatul cel mai inconsistent la nivelul fondului mesajului, în timp ce electoratul cel mai puțin educat a ales candidatul cu mesajul mai complicat și mai rațional. Intelectualitatea a refuzat susținerea mesajul social al lui Adrian Nãstase și a preferat mesajul antisistem al lui Bãsescu (cu un activism greu de justificat).

–       Personajul prezidențial

Adrian Nãstase a recurs la o campanie menitã sã confirme fidelizarea electoratului lui Ion Iliescu, în același timp personalizând construcția prin argumentul propriei eficiențe ca premier. Personajul prezidențial rezultat a fost liderul puternic, coordonator de echipe și capabil de rezultate, care pune accent pe bunãstarea oamenilor și în principal a categoriilor defavorizate (președintele care “ascultã, înțelege și rezolvã adevãratele probleme ale oamenilor”). Principala sa propunere a fost continuitatea tuturor proceselor pozitive începute în anii când s-a aflat la guvernare.

Traian Bãsescu a mizat în totalitate pe ideea de rupturã fațã de reprezentarea clasicã a președintelui (inactiv și marginal luãrii deciziilor), polemizând simultan și cu portretul prezidențial propus de contracandidatul sãu, dar și cu imaginea consacratã de Ion Iliescu. Bãsescu s-a poziționat ca lider al valului schimbãrii unui întreg sistem. Discursul autoritar și accentele dure au fost completate, cãtre finalul campaniei, de o subcampanie mai caldã, orientatã cãtre categorii sociale țintã, cu sloganul “Sã trãiți bine”.

–       Proiectul prezidențial

Douã direcții principale de acțiune au fost dominant promovate de candidatul Uniunii Naționale PSD+PUR: scoaterea sãrãciei din țarã și buna integrare. Ambele tipuri de mesaje au fost puternic orientate cãtre oameni, Nãstase intrând în pielea prezidențiabilului empatic și centrându-și întotdeauna discursul asupra destinatarului (“voi”, “oamenii”) și nu asupra propriei persoane (“eu”). Intenția a fost aceea de a capta electoratul asistat, dependent de sprijinul statului și speriat de posibilitatea dispariției vechiului sistem odatã cu integrarea în UE.

Traian Bãsescu și-a orientat, în schimb, întregul proiect prezidențial în direcția combaterii corupției și a punerii instituțiilor statului în slujba cetãțeanului. Punând astfel problema, el a urmãrit douã obiective: afirmarea nefuncționalitãții instituțiilor și garantarea implicãrii directe în corectarea acestei stãri de fapt. El a beneficiat și de consacrarea corupției pe agenda publicã de mai mult timp.

–       Elemente specifice ale campaniei electorale

Produsele de campanie cu care s-a prezentat Bãsescu au fost mai puțin colorate și spectaculoase decât cele cu care el obișnuise opinia publicã, el optând de aceastã datã pentru mai multã sobrietate, cu mari accente de duritate în limbaj. Consecvența s-a manifestat însã în pãstrarea accentului pe formã și mai puțin pe conținut. Afișajul a fost tern, cu o mențiune negativã specialã pentru fotografiile candidatului, care s-au remarcat prin artificialitate. Website-ul a avut mai multe elemente de culoare, virând însã adesea cãtre neseriozitate. Strategia video a fost reușitã, spoturile TV tip reportaj înfãțișând candidatul în mijlocul mulțimilor și subliniind buna sa comunicare directã cu electoratul.

Adrian Nãstase a optat pentru o campanie așezatã, serioasã, insistându-se ostentativ asupra realizãrilor guvernamentale. Tonul sentențios și exprimãrile auto-laudative din campania de afișaj au intensificat însã una din trãsãturile sale negative consacrate, aroganța, venind astfel în contradicție cu cealaltã componentã – voit popularã, caldã și umanã – a campaniei sale. Mesajele din spoturile TV au fost formulate sec, aproape tehnic, adesea greoi. Website-ul, în schimb, deși abundent în informații, a beneficiat și de accente de culoare, mai ales prin detaliile despre familie, care au contribuit la umanizarea personajului.

Afis nespecific: Adrian Nastase cu sotia si cei doi copii.

“Romania are nevoie de un presedinte care isi iubeste familia,

care respecta traditia romaneasca si care pretuieste valorile crestine”

Dezbaterile TV au accentuat trãsãturile impuse deja prin discursul de campanie: un Nãstase concentrat asupra fondului și încercând sã transmitã mesaje concrete, dar complicate, și un Bãsescu care a mizat totul pe talentul de comunicator și pe adresarea directã, cu mesaje aproape deloc aplicate.

O mențiune specialã pentru unul dintre cele mai importante instrumente de campanie ale candidatului Alianței – societatea civilã care, mobilizatã și activã, a fãcut propagandã aproape fãțișã pentru Bãsescu, in special în presa scrisã.

–       Alți prezidențiabili

Corneliu Vadim Tudor a intrat în campania electoralã încrezãtor cã își va depãși performanța de la alegerile din 2000 când a intrat în turul 2 împreunã cu Ion Iliescu. Campania sa a fost însã mult mai slabã decât în urmã cu 4 ani sub toate aspectele. În plus, și atuul pe care se baza candidatul Partidului România Mare, respectiv comportamentul foarte bun în timpul dezbaterilor televizate, nu a mai funcționat. În aceste condiții, pentru prima datã, Corneliu Vadim Tudor a obținut un scor mai mic decât al partidului sãu.

Un alt candidat care s-a remarcat a fost Gheorghe Ciuhandu, primarul municipiului Timișoara și reprezentantul Partidului Național |ãrãnesc Creștin Democrat, partid extraparlamentar în jurul cãruia s-a construit coaliția care a guvernat România în perioada 1997–2000. Deși mulți analiști au apreciat discursul și atitudinea lui Ciuhandu, revelația așteptatã de la el nu s-a produs, el neîndeplinindu-și obiectivul de a-și conduce partidul în Parlament.

Sondaje realizate de mai multe institute respectate in Romania: CURS, IMAS, GCS

–       Ce s-a întâmplat între turul 1 și turul al doilea?

Câștigând detașat primul tur și fiind liderul partidului învngãtor în alegerile parlamentare, Nãstase și-a construit pentru runda secundã o campanie axatã pe consolidarea mesajelor de pânã atunci, cu o alurã de învingãtor. Bãsescu, în schimb, a avut un singur scop principal în aceste douã sãptãmâni: atragerea de partea sa a electoratului liderului PRM Vadim Tudor, prin radicalizarea dramaticã a propriului mesaj. Deși un pariu riscant la prima vedere, procedura a reușit. Vehiculul principal al acestui tip de atitudine a fost subiectul pe care l-a generat – cu sprijinul masiv al societãții civile: fraudarea alegerilor de cãtre PSD și contestarea rezultatelor primului tur. Astfel, ipoteza înfrângerii a asigurat mobilizarea puternicã a electoratul Alianței, în timp ce mesajul protestatar a atras electorat de la Vadim Tudor. Acest din urmã fenomen a fost posibil și datoritã anunțãrii obținerii, de cãtre Nãstase, a sprijinului formațiunii maghiare.

Alegerile parlamentare au fost câștigate de Uniunea Naționalã PSD+PUR, cu scoruri de 37%, pe locul doi fiind Alianța PNL-PD (cu 31%).

Concluzii

Alegerile din România au generat un echilibru special.

În prezent, existã forțe parlamentare care pot decide cãderea guvernului la o greșealã majorã. Câștigarea alegerilor prezidențiale de cãtre Traian Bãsescu a condus la anularea câștigãrii alegerilor parlamentare de cãtre PSD. Prin presiuni politice, noul președinte a anunțat cã va forța formarea unui guvern minoritar al Alianței. Fiind un produs aproape total de imagine, Traian Bãsescu va trebui sã demonstreze, la conducerea țãrii, cã are și abilitãți de lider.

Aceste alegeri au demonstrat cât de mare este echilibrul dintre acțiunea politicã și campania de imagine. Negocierile dintre partide au determinat câștigãtorul alegerilor prezidențiale și nu campania de imagine. În același timp însã, prestația electoralã a unui singur om a reușit sã tragã dupã el o structurã de opoziție care nu pãrea sã aibã prea multe șanse în urmã cu câteva luni. La fel cum a câștigat primãrii de sector pentru necunoscuți, Traian Bãsescu a reușit performanța de a trage dupã el lideri nepopulari precum cei care au guvernat între 1996 și 2000.

Dupã o înfrângere previzibilã în alegerile locale din București, PSD a reușit sã opreascã un declin aparent inevitabil și sã concureze de la egal la egal în alegerile parlamentare. E primul partid de la guvernare din Europa de Est care a reușit sã câștige mai multe voturi decât avea când a început mandatul. Acesta este un câștig al campaniei care a reușit sã atenueze erodarea, dar și al adaptãrii din ultimul an, când a preîntâmpinat decãderea.

Ianuarie 2005: România este condusã de echipa Alianței PNL-PD. Deși PSD a câștigat alegerile parlamentare, victoria în alegerile prezidențiale a lui Traian Bãsescu a condus la impunerea unui guvern al PNL-PD. Acest guvern a fost votat de Parlament cu o majoritate fragilã și este deja contestat. Fãrã mari personalitãți și fãrã un sprijin solid, acest guvern are sarcina dificilã a integrãrii României în Uniunea Europeanã.

---

Administratorul

---