Alegerile pentru desemnarea unui nou primar al Capitalei au şocat prin absenteism. În condiţiile în care câştigătorulpărea de dinainte cunoscut, principalele probleme au venitca urmare a neparticipării la vot. Oricum, alegerile au fostprecedate de apatia partidelor politice, întărită dedesfăşurarea campaniei propriu-zise care, în afara unuischimb iniţial strident de replici între principaliicontracandidaţi, s-a derulat într-un anonimat total.Analizăm care au fost principalele cauze ale rezultatelor din3 aprilie şi care pot fi consecinţele politice pe termen scurt.Dezinteresul care a marcat campania electorală de la Bucureşti a fost determinat în primul rând de lipsa unei mize electorale adevarate. În 2004, puterea şi opoziţia au aruncat în luptă ce aveau mai bun – pe Traian Băsescu şi Mircea Geoană – iar rezultatul a fost o competiţie cu aspect prezidenţial. În 2005, puterea şi opoziţia au jucat pe mâna unor actori secundari: Marian Vanghelie, un reprezentant de periferie al PSD şi Adriean Videanu, un fost vicepremier, dar cu notorietate în Bucureşti mai mică decât cea a primarului sectorului 5.
Alegerile pentru desemnarea noului primar al Capitalei au fost marcate de agendele colaterale ale candidaţilor, înţelegând prin aceasta faptul că dincolo de obiectivul clasic al câştigării alegerilor, candidaţii au acordat o mare importanţă îndeplinirii unor mize suplimentare. Pe toată durata campaniei, a existat convingerea că învingătorul cursei este dinainte cunoscut în persoana reprezentantului D.A., Adriean Videanu. Singura necunoscută a fost dimensiunea victoriei şi momentul său (primul tur sau al doilea).
În cadrul Alianţei D.A. obiectivele acestor alegeri au fost mai multe. Campania a reprezentat în primul rând o ocazie de regenerare publică a etichetei D.A.. După formarea Guvernului, PNL şi PD au mers pe drumuri separate, despărţirea fiind consfinţită de refuzul proiectului de fuziune şi de protocolul coaliţiei, semnat în nume propriu de liberali şi democraţi. Alegerile de la Bucureşti au fost o ocazie de temperare a supărărilor, prin reactivarea Alianţei ca vehicul politic şi electroral. A mai fost şi un test de mobilizare electorală, care însă nu a fost trecut de niciunul dintre partidele implicate (poate cu excepţia BND, care s-a afirmat cu ajutorul lui “Piedone”). Oricum, candidatul independent, devenit ulterior al BND, Cristian Popescu, alias Piedone, a avut mai degrabă rolul marginal de a fragmenta votul pentru PSD.
ORGANIZAREA CAMPANIILOR ELECTORALE
I. MESAJELE PRINCIPALILOR CANDIDATI
Adriean Videanu
Campania lui Adriean Videanu s-a axat pe două mesaje principale:
– Continuarea programului lui Traian Băsescu
– Alianţa are aproape totul în Bucureşti, singurul lucru care îi mai lipseşte fiind votul bucureştenilor pentru funcţia de
primar general al Capitalei.
Marian Vanghelie
Campania lui Marian Vanghelie s-a axat pe patru mesaje cheie:
– Ajungerea în turul doi unde “nu mai contează decât omul”
– Primăria nu este un regat care se moşteneşte
– Aveţi nevoie de un primar, nu de un politician
– Eu vreau să mă lupt, să mă bat şi să câştig această primărie pentru că ştiu ce am de făcut
II. ELEMENTE DE ADVERTISING
Impresia de ansamblu generată de acest episod electoral – lipsă de interes din partea opiniei publice, resurse minime alocate de partide, absenţa disponibilităţii de implicare a actorilor politici – este valabilă şi în cazul componentei de advertising a campaniei. Senzaţia generală pe care produsele de campanie au creat-o oricărui privitor este aceea de neinspiraţie şi lipsă de efort în construirea şi transmiterea mesajelor.
Distribuirea materialelor a început greu, abia în ultimele zile de campanie afişajul devenind cu adevărat vizibil în oraş. Fiecare a făcut câte o greşeală: echipa lui Videanu s-a descurcat mai greu la răspândirea afişelor, iar staff-ul candidatului PSD a greşit la amplasament (afişe cu mesaje destinate explicit periferiei au fost plasate din abundenţă în centru, efectul fiind acela de decredibilizare a mesajului în sine; exemplu: promisiune referitorare la rezolvarea problemei canalizării plasată în Piaţa Universităţii).
III. EXPUNEREA MEDIA
Una dintre dimensiunile vizibile ale campaniei electorale este expunerea media. Ea derivă din interesul candidaţilor pentru a participa la emisiuni şi programe electorale şi din disponibilitatea structurilor mediatice de a relata subiecte electorale (mai ales în condiţiile unei lipse aproape totale a interesului opiniei publice pentru această campanie).
O măsurătoare a apariţiilor publice a celor mai importanţi candidaţi (Adriean Videanu, Marian Vanghelie şi Cristian Popescu) ne arată câteva concluzii suprinzătoare.
În primul rând, Adriean Videanu a avut de departe numărul cel mai mare al apariţiilor publice. Menţionăm că numărul de apariţii a fost cuantificat pe baza menţionării numelui în ştirile tv, radio şi din presa scrisă (respectiv, numărul de ştiri referitoare la personajul respectiv).
Conform acestei cuantificări, Videanu a beneficiat de 410 apariţii, Marian Vanghelie de 227 de apariţii, iar Cristian Popescu de 96 de apariţii.
Structuri media interesate de campanie
În ce priveşte mass-media, remarcăm că postul care a găzduit cele mai mule informaţii despre candidaţii la postul de primar a fost Radio România Actualităţi (cu 82 de ştiri monitorizate). Acest post a fost urmat de ziarul Curentul (cu 67 de ştiri), de ziarul Cotidianul (cu 56 de menţionări a candidaţilor în ştiri), Antena 1 (55), Pro TV (51) şi Radio Total (49).
Dacă am măsura doar apariţia lui Videanu, remarcăm că topul se schimbă radical. Cele mai multe menţionări au fost în ziarul Curentul (28), clasament urmat de Radio Total (25) şi Jurnalul Naţional (22). Dintre televiziuni, B1TV şi Pro TV au avut cele mai multe menţionări a numelui candidatului D.A. (13).
CONSECINŢE POLITICE
Consecinţe ale alegerilor asupra raporturilor de forţă din Alianţa D.A.
– Alegerea lui Videanu din primul tur ar putea duce la transformarea PD în principala forţă politică a Alianţei. În acest moment, PD are doi vectori electorali importanţi – preşedintele ţării şi primarul Capitalei (ambii aleşi, nu numiţi) – care vor fi folosiţi pentru promovarea siglei PD.
– Pe de altă parte, PNL nu are nici unul (Stolojan nu pare să mai fie dorit de liberali, Tăriceanu nu e personaj electoral, iar restul liderilor PNL nici atât) fapt care va duce treptat la diminuarea ponderii electorale a liberalilor, afectaţi şi de imputarea, prin premierul Tăriceanu, a costurilor guvernării.
Pe termen lung, alegerea lui Videanu din primul tur ar putea determina:
– fie tendinţe autonomiste la nivelul PD în perspectiva anului electoral 2008
– fie pretenţia PD de a ocupa un rol dominant în Alianţă în condiţiile în care, la alegerile din 2004 liberalii aveau pe listele parlamentare o pondere mai mare decât democraţii.
Efectele alegerilor pentru primăria capitalei la nivelul PSD
Remarcăm apetitul special al presei pentru reacţia PSD după alegeri, tratată cu mult mai multă atenţie decât situaţia din PD sau din Alianţă.
Dan Ioan Popescu nu şi-a asumat categoric responsabilitatea pentru eşec, la fel cum părea a fi făcut-o după alegerile de anul trecut. De asemenea, el a anunţat ferm că nu va demisiona motivând că procentual, Marian Vanghelie a obţinut acelaşi scor ca şi Mircea Geoană.
Voturile lui Vanghelie au reprezentat cam jumătate din cele obţinute de fostul ministru de externe, dar la fel de corect este şi că, în ce priveşte procentele, PSD a rămas constant (fapt ce arată că problema PSD nu e legată de candidat). D.I. Popescu a argumentat împotriva propriei demisii prin ideea “degringoladei” care s-ar produce într-o asemenea eventualitate.
Unul dintre efectele cele mai interesante ale candidaturii lui Vanghelie este percepţia pe care acesta şi-a creat-o asupra propriei anverguri politice. Privit, la momentul candidaturii, de către o parte a partidului şi a opiniei publice, drept un “salvator” al PSD (nu neapărat în sensul bun al cuvântului), Vanghelie şi-a conturat o conştiinţă a propriei “greutăţi” ca om politic şi nu va fi surprinzător dacă îşi va asuma şi mesaje referitoare la reforma PSD, mai ales în perspectiva congresului, când poate deveni o “voce” utilă în lupta politică internă.
Administratorul
