Pe baza modelelor statului social in Europa, ar putea fi vazute si modelele respective ale economiei sociale:
A) anglo-saxon
B) mediteranean
C) scandinavic
D) corporatist
Modelul anglo-saxon se gaseste in Marea Britanie si pune accentul pe combaterea excluziunii sociale prin intermediul abordarilor economiei sociale locale si ale sectorului tert care includ o varietate de cooperative, unitati de credit (credit unions), organizatii traditionale de ajutor reciproc (mutuals), organizatii voluntare, intreprinderi cu orientare sociala si organizatii de locuinte (adapost). Economia sociala este abordata ca o parte integranta a unei a treia cale (Giddens 2000), intre stat si piata, care indeplineste obiectivele socio-politice prin intermediul activitatii economice social-utile. Cuprinde productia si distribuirea bunurilor si a serviciilor, in special, de catre organizatiile locale de proprietate si control, creaza forme alternative de munca siocupare, consolidand, in paralel, democratia locala si legatura intre piata si responsabilitatea personala.
Modelul mediteranean cuprinde Italia, Potugalia, Spania si Grecia. Italia este o tara in care al treilea sector este foarte puternic si este compus din cooperative, ONG-uri, asociatii non-profit, si intreprinderi sociale. in Portugalia si in Spania, economia sociala este, relativ, mai putin dezvoltata. De exemplu, abia in anul 1999 a fost introdus in Portugalia, conceptul juridic de “Cooperative sociale cu raspundere limitata”. in cazul Greciei, se pune intrebarea daca, intr-adevar, putem vorbi de al treilea sector. Reflectia cu privire la modelul mediteranean, se coreleaza cu caracteristicile specifice ale statului social in tarile mediteraneene, cum ar fi rolul familiei in reproducerea sociala.
Modelul scandinav cuprinde Finlanda, Norvegia, Danemarca si Suedia. Toate cele patru tari au sisteme sociale similare: traditie adanc inradacinata a miscarilor, sector public mare si un stat de bunastare puternic. Reducerea cheltuielilor sociale in aceste tari, in ultimii ani, a contribuit la stimularea activitatii sectorului III si la dezvoltarea cooperativelor, in special in zonele rurale. Rezultatul este ca, furnizarea bunastarii si a serviciilor este difuzata prin intermediul unei combinatii mai complexe a economiei publice sisociale, cu reducerile in cadrul furnizarii publice de servicii, creandu-se spatii pe care le-au ocupat organizatiile economiei sociale, adesea cu sprijinul statului. Exemplul tarilor scandinave evidentiaza ca dezvoltarea economiei sociale poate fi reconciliata si compatibila cu un sistem de bunastare generos, ca parte a unei politici progresive de redistribuire.
Modelul corporatist include Belgia, Franta si Germania. in Germania, economia sociala include asociatiile de bunastare, cooperativele, organizatiile de ajutor reciproc si multe organizatii voluntare si intiative. Predomina, totusi, punctul de vedere ca exista o lipsa generala de informare privind economia sociala si posibilitatile pe care aceasta le poate oferi. Franta ar putea fi considerata ca un exemplu de tara europeana cu economie sociala sustinuta de guvern, din moment ce organizatiile de administrare a serviciilor, in numele statului, sunt compensate de catre acesta, deoarece executa o lucrare publica-sociala si intreprinderile sociale beneficiaza de statut juridic special.
