Avocatul Poporului

Avocatul Poporului este o instituţie centrală de stat românească. Este echivalentul instituţiei ombudsmanul european, instituţie de origine suedeză (1766). În alte ţări este cunoscută sub alte denumiri, precum: comisar parlamentar, apărător al poporului, apărător public, mediator public, procuror parlamentar. În Constituţia României, Avocatul Poporului este reglementat în Cap. IV din Titlul I. Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, în genere, în raport cu autorităţile publice şi în special cu cele executive. Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocraţiei.

Avocatul poporului este numit în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului pentru un mandat cu o durată de 5 ani. Pe durata mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia celei de cadru didactic în învăţământul superior. Avocatul poporului îşi exercită juncţiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor interesate. Pentru ca activitatea să fie eficientă, constituţia obligă autorităţile publice să-i asigure sprijinul necesar. Avocatul poporului răspunde numai în faţa Parlamentului, având obligaţia de a-i prezenta acestuia rapoarte. În aceste rapoarte avocatul poporului poate face şi recomandări privind legislaţia sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăţilor publice.