Sincer, asta imi doresc dupa 16 noiembrie. O tara in care alegerile (fie ele si prezidentiale) nu vor mai imparti totul in alb si negru, in buni sau rai, in ai nostri si ai lor. Acum, ca si in ultimii 10 ani, cam asa este. Este campanie, poate e normal, desi pasiune ca in Romania rar mi-a fost dat sa vad in alte state europene civilizate. Sigur, suntem latini – am putea zice, dar asta nu justifica excesele cu iz fascist pe care le vedem in prezent (batranii sunt jigniti de cei tineri, cei din Regat sunt mistocariti de cei din Ardeal, cei din tara sunt descalificati de cei de afara samd; dar, ce-i cel mai rau este ca acest discurs este stimulat de la varf, din atitudinea celor care impart Romania in rosu si albastru, in secera si restul, in aia vechi si astia noi care nu pot trai din cauza ca aia vechi nu sunt inca morti…). Chiar nu exagerez in aceasta enumerare – tonul a crescut, cel putin pe internet, intr-o zona care poate aluneca extrem de usor spre “v-am ciuruit”-ul din 2009. Sau spre “ii rup” din prezent (promovat de Klaus Iohannis).
Lectia cea mai de pret a democratiei este aceea a absentei unanimitatii si a coexistentei mai multor opinii diferite. O democratie consolidata stie sa isi inchida ranile create in alegeri si sa ofere cetatenilor asigurari ca, indiferent cine castiga alegerile, elementele de baza ale societatii nu se schimba. Nimeni nu sperie pe nimeni ca se deschid portile puscariilor, pentru ca infractorii sa umple strazile. Nimeni nu judeca alegerile din perspectiva – noi venim la putere si ceilalti intra in puscarie. Nimeni nu trateaza politica pe ideea razbunarii pe adversari si, mai ales, razbunarii pe electoratul care nu ne-a votat.
Simona Halep a transmis un mesaj extrem de simplu si de elegant cu privire la aceste alegeri. A spus “sa castige Romania!”. Acest mesaj contine, in esenta lui, ideea centrala a unei democratii autentice – alegerile sunt despre viitorul oamenilor si despre cum ei trebuie sa beneficieze in urma alegerilor, cu totii, indiferent cu cine au votat, sau chiar indiferent daca au votat sau nu. Sa castige Romania, mai mult decat Ponta sau Iohannis, poate fi tradus asa: indiferent cine castiga, trebuie ca oamenilor obisnuiti sa le fie mai bine.
In aceasta nota, consider ca 5 sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca viitorul presedinte:
1. Sa consolideze Statul Roman, nu sa il slabeasca! Romania este intr-un context geostrategic dificil si delicat, in care foarte multe forte externe si-ar dori ca Romania sa ramana dependenta energetic, slabita militar, fragmentata politic, divizata social si incapabila economic sa atraga mari investitori. Un stat puternic poate sa dea pensii si salarii fara sa se imprumute excesiv, poate sa investeasca in infrastructura, poate sa isi redeschida spitale si scoli inchise, poate sa isi consolideze armata si sa isi protejeze cetatenii. Aici, Victor Ponta este clar mai preocupat de consolidarea statului decat Klaus Iohannis, fie doar si pentru ca acesta din urma isi doreste un stat minimal, in linie cu cel promovat de Monica Macovei, in care doar cei cu bani isi permit servicii de educatie si sanatate de calitate, in care cultura e sustinuta de mecenat privat si in care angajatii de la stat trebuie obligatoriu injumatatiti.
2. Sa produca, pe fond, o schimbare autentica, de generatii. Nu vorbim doar de oamenii lui Ponta si oamenii lui Basescu (transformati azi in oamenii lui Iohannis). Vorbim de o generatie formata dupa comunism impotriva unor mentalitati care au rezistat in post-comunism timp de un sfert de veac. Victoria unei noi generatii (din care face parte Victor Ponta) ar insemna demantelarea unor retele de putere si de influenta construite si consolidate in ultimii 25 de ani si ar da sansa unui nou inceput in atat de multe domenii. Romania post-Basescu nu poate fi una cu oamenii care au facut atat de mult rau in vremea lui Traian Basescu. O schimbare autentica vine daca toti acesti oameni isi fac bagajele si parasesc birourile din care au gestionat puterea in ultimii 5-10 ani. Si aici, tot Victor Ponta este mai in masura sa promoveze o schimbare, cata vreme nu vrea sa ii aduca la guvernare pe cei care au taiat salarii si pensii in 2010 si pe cei care ar trebui, tot mai mult, sa dea cu subsemnatul in fata unor institutii de ancheta.
3. Sa iasa din obsesiile trecutului – una dintre ele fiind realimentata in ultimele zile, cu privire la comunism si anti-comunism. Oameni pe care ii consideram inteligenti si educati continua sa cada in capcana unor manipulari incredibile in care se vorbeste tot in termenii: candidatul PSD inseamna comunism, iar candidatul anti-PSD inseamna anti-comunism. Tovarasi, cum poate fi simbol al comunismului un tanar care avea 17 ani la Revolutie? In acelasi timp, cum poate fi un anti-comunist cineva inconjurat de un sef la UTC (domnul MRU), de un mare sef la Anvers (lista securismelor sigur poate fi detaliata) si de un presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (cum era domnul Boc), sau de Vasile Blaga? Emil Constantinescu tocmai i-a multumit lui Victor Ponta pentru actiunile concrete de reparare a nedreptatilor comuniste, fiindca a facut mai mult pentru aceasta cauza decat toti cei care au condamnat comunismul prin declaratii in Parlament.
4. Sa gandeasca pozitiv – nu in termenii “cum sa fac sa ii pun o piedica celuilalt” sau “cum sa ii conving pe romani sa voteze anti”, ci in termenii “cum sa rezolv o problema pe care o au foarte multi romani”. Pare banal sau idealist, dar reflecta o atitudine sanatoasa. In loc sa te trezesti dimineata gandindu-te cum sa mai inventezi strategii si scenarii gen “House of Cards”, mai bine te concentrezi pe lucruri simple, care ajuta oamenii si le fac viata mai usoara. Ganditi-va cat timp din viata se pierde cu lupte sterile, din care chiar nu castigam nimic. Cati ani s-au pierdut in dispute generate de un “presedinte-jucator” care, pana la urma, n-au dus la nimic util. Pana la urma, chiar si celebra lupta impotriva coruptiei n-a fost declansata de presedintele-jucator (daca ar fi fost asa, condamnarile incepeau mai demult), ci doar in ultimii doi ani. Sincer, nu imi mai doresc un presedinte care sa faca mereu conferinte de presa la 18:30 pentru a ataca, in prime-time, tot ce au facut colegii lui din executiv, doar pentru ca sunt din alt partid.
5. In fine, sa aiba experienta de a gestiona situatia in care este Romania azi. Cu tot respectul pentru un primar din provincie, experienta unui primar de oras mediu nu se compara cu experienta in fruntea unui stat mare si complicat. Romania si-a mai pus premier un fost primar (si a ajuns sa produca cele mai mari dezechilibre din ultimii 20 de ani – ma refer la Emil Boc). La fel, Romania a avut in ultimii 10 ani drept presedinte un fost primar, care n-a trecut prin executiv decat intr-o perioada in care era ministru al transporturilor si refuza sa construiasca autostrazi (despre perioada Flotei nici nu mai amintesc). Am putea spune ca totul are un inceput – dar as putea crede intr-o schimbare autentica doar daca aceasta este totala (asa cum era, in 1996, Emil Constantinescu, care a ajuns presedinte impreuna cu o echipa care n-a mai fost niciodata in aceasta postura). Dar nu pot crede ca se produce o schimbare cata vreme in guvern ar ajunge tot oameni ca Predoiu, Blaga, Anastase, Udrea, Ialomiteanu sau Boc. Ei sunt cei care i-au facut pe romani sa urasca un partid ca pe nimeni altcineva pana atunci – din cauza raului imens generat incepand cu 2010. Prin urmare, de ce ar trebui sa fim naivi si sa o luam de la capat? De ce sa facem aceeasi greseala de doua ori? Nu cred ca exista argumente pentru asta. De partea cealalta, Victor Ponta este un tanar care are enorm de multa experienta pentru varsta lui – stie si sistemul judiciar (ca procuror si avocat), stie si puterea legislativa (ca parlamentar) dar si pe cea executiva (ca ministru si premier). Cunoaste sistemul politic, conducand si reformand cel mai mare partid din Romania. Cred ca are mai multa experienta ca orice alt candidat din prezent si sunt convins ca aceasta experienta poate fi folosita pentru proiecte pozitive pentru Romania.
Cand ai de ales intre un candidat care nu vrea toata puterea pentru el si partidul lui si unul care nu stie cum sa faca sa obtina o noua functie, mai mare decat cea de dinainte – optiunea este foarte simpla. Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa voteze pentru ca, dincolo de un candidat sau altul, sa castige Romania.
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
