Romania este intr-un permanent decalaj fata de ce se intampla in restul Europei. Ne-am obisnuit deja cu asta, fiind parca o a doua natura a noastra. Exemplele sunt nenumarate si, oricat de mult incercam sa recuperam acest decalaj, el persista si produce efecte. Ultimul astfel de exemplu se refera la modul in care convulsiile economice globale schimba realitati sociologice si economice. Scumpirile carburantilor, cresterea cererii de alimente la nivelul unor tari cu populatii foarte mari, precum India sau China, efectele schimbarilor climatice si scaderea suprafetelor cultivate cu grane destinate consumului alimentar sunt cele patru mari cauze ale crizei alimentelor din prezent. Aceste cauze actioneaza ca un turbion care contribuie, in spirala, la o crestere si mai mare a preturilor carburantilor.
Iar efectul este, in prezent, estimarea pe care OPEC-ul o face cu privire la cresterea pretului la barilul de petrol pana la 200 de dolari in urmatorul an si jumatate. Care sunt consecintele cresterii pretului la petrol la un asemenea nivel? Pentru moment, este foarte greu de evaluat, fiindca procesul nu este unul singular. Scaderea dolarului in raport cu alte monede importante, precum si parasirea treptata a rolului de lider mondial de catre Statele Unite contribuie la deschiderea caii spre extrem de multe scenarii imprevizibile.
Intr-o analiza publicata in presa internationala, cineva anticipa ca unul dintre scenariile posibile ale unei lumi in care petrolul se vinde cu peste 200 de dolari barilul este acela al incetinirii globalizarii. Pamantul nu mai poate fi plat, de vreme ce transportul devine scump, iar comertul este limitat mai mult de distante decat de costurile salariale. Acest efect, foarte probabil inca din viitorul imediat, va insemna ca tarile dezvoltate vor renunta treptat, pentru o perioada de timp, la delocalizari indepartate ale propriei productii si se vor indrepta spre solutii regionale. Astfel, pentru a relua un exemplu dat in aceasta publicatie, americanii vor prefera sa nu mai investeasca in fabrici situate in China si vor prefera, in schimb, Mexicul, fiindca diferenta in plus de la salarii va fi compensata de banii castigati si din distanta mai mica de parcurs. O astfel de logica va face ca gandirea globalista sa fie inlocuita de o gandire regionalista, cel putin pana cand se va rezolva durabil criza energetica actuala.
Din perspectiva Romaniei, lucrurile tind sa arate optimist, cel putin la nivel teoretic. Astfel, daca la inceputul anului perspectivele pareau a fi unele negative, dat fiind ca scaderea economica globala lua valul de pe lipsa de investitii in productivitate si in dezvoltare, acum situatia nu mai pare la fel de neagra. Statele europene dezvoltate vor avea nevoie de tari cu forta de munca mai ieftina, care sa le ajute prin preluarea unor industrii si servicii. Aceste state, ca urmare a sus-amintitei repozitionari, pot fi chiar cele din Europa Rasariteana. Asa s-ar face ca, in loc sa asistam la o parasire a Romaniei de catre investitorii care se confrunta acum cu cereri salariale suplimentare, am putea asista la noi investitii. Exemplul cel mai bun il da Renault, care se pregateste sa contracareze venirea Ford in Romania prin sute de milioane de euro atasati suplimentar proiectelor actuale, desi s-a lovit recent de o greva generala a salariatilor.
Cum se pregateste Romania pentru acest fenomen, care ar putea reprezenta o sansa imensa de dezvoltare pentru urmatorii ani? Raspunsul il vedem in actuala campanie electorala, prin absenta cvasitotala a oricarei gandiri strategice. Romania politica nu doar ca nu este racordata la tendintele mondiale, dar isi macina in continuare efectele tranzitiei. Intrati in UE, vorbim tot in parametri de obiective cerute de afara si de aliniere la standarde. In loc sa vedem ce putem face pentru a transforma o criza intr-o sansa de dezvoltare, ne lamentam in continuare pe aceleasi probleme. Chiar si acum, daca politicienii care ocupa functii la niveluri executive ar dori, se poate face ceva. Fiindca exista inca timp sa se dea drumul la investitii in infrastructura (fara drumuri, nu putem asigura un cost eficient pentru transport), in dezvoltarea serviciilor, in modernizarea administratiei. Toate au nevoie insa de ceva care lipseste nu doar acum in campania electorala, dar care a lipsit cu desavarsire in ultimii patru ani: dialogul. Interesul national nu este ceva abstract, pe care unii il cunosc, iar ceilalti nu. Nu reprezinta un deziderat pe care il servesc doar unii, asa cum ni se spune de ani de zile. Interesul national este, in acest caz, o suma pragmatica de interese punctuale ale tuturor categoriilor sociale din Romania. Iar un dialog larg, in care sa fie incluse cat mai multe astfel de interese specifice, ar permite ca Romania sa devina un actor foarte puternic la nivel regional. Mult prea preocupati de luptele personale, de conflictele politice si economice locale, romanii pierd constant oportunitati fabuloase. Pe care, cu siguranta, unele tari vecine le valorifica mult mai bine.
Campania noastra electorala nu da semne ca politicienii romani stiu sa valorifice sansele istorice de care beneficiaza aproape constant. Vedem in continuare preocupare doar pentru batalie si, mai nou, impuscaturi. Vedem declaratii mizere. Vedem candidati care nu isi platesc colaboratorii. Vedem dispute pe borduri si nu pe master-planuri de dezvoltare. Intre timp, lumea continua sa treaca pe langa noi, cu sansele sale cu tot.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
