In ciuda declaratiilor optimiste, sunt foarte putine motive pentru care majoritatea liderilor politici sa fie multumiti. Fara a dori sa caut nod in papura, cred ca entuziasmul generat de aceste alegeri ar trebui temperat, iar partidele politice ar trebui sa priveasca cu mult mai multa responsabilitate datele pe care Biroul Electoral Central le prezinta. Altfel, cei care incearca sa lanseze perdele de fum pentru a abate atentia de la propria situatie risca sa ajunga sa creada ei insisi in declaratiile pe care le fac. Exista cateva posibile mituri care ar putea sa apara din aceste alegeri si care nu se pot sustine insa decat strict imagologic. Sa le luam pe rand:
PD a obtinut un scor mic? Greu de crezut. Aparent, da. Dar trebuie sa tinem cont ca, in conditiile celei mai mari disproportii intre rural si urban si chiar cu o participare minima a Bucurestiului, PD a castigat cel mai mare scor. Si-a pastrat votantii din 2004 si si-a dublat scorul. A confirmat asteptarile si a castigat alegerile in premiera pentru istoria sa. Cu un scor mai mic decat cel dat de sondaje, PD va fi mentinut in priza si, din postura de principal partid aflat in opozitie, democratii devin si mai clar favoriti pentru alegerile urmatoare. Cei care afirma acum ca PD scade vor trebui sa urmareasca mai atent ce se va intampla in acest partid in urmatoarele luni.
Partidul Social Democrat a obtinut un scor bun? In opinia lui Mircea Geoana si a lui Titus Corlatean, da. Si asta pentru ca organizatiile proprii s-au mobilizat (unele dintre ele) si pentru ca cei din mediul rural au venit la vot. Dar, pe acest val de mobilizare, s-au obtinut cu cca 2,5 milioane de voturi mai putin decat in 2004. PSD nu poate nici sa pretinda ca a evitat o infrangere, ci doar ca a evitat o maxima umilinta. Chiar si asa, cu cel mai mic scor din istorie, actuala conducere a PSD are de gestionat o situatie complicata. Daca va reusi sa o depaseasca, din nou aceasta nu ar fi o victorie, ci tot evitarea unei infrangeri usturatoare. Dar din evitarea unor infrangeri nu se obtin posturi de prim-ministru sau de presedinte. Lunile urmatoare vor fi complicate, pentru ca adevarata lupta de mobilizare a candidatilor pentru alegerile locale abia acum incepe.
Partidele populiste au fost sanctionate de electorat? Daca ne luam dupa scorurile obtinute de PNG si PRM, am spune ca da. Dar, daca adunam cat de multi oameni au votat pentru variante populiste (iar pe lista ar trebui sa includem si votul etnicilor maghiari, care a fost puternic influentat de populism), vom vedea ca potentialul acestui discurs ramane in continuare unul important. Divizarea va afecta reprezentarea electorala a acestui tip de optiune, dar contextul politic ar putea canaliza acest tip de vot spre alte formatiuni. Deci, putem spune ca formulele populiste actuale au fost circumstantial sanctionate, dar nu a disparut si discursul de acest tip.
UDMR a facut o demonstratie de forta? Aici raspunsul este mai nuantat. Fiindca, in contextul dat, UDMR chiar a facut o demonstratie de mobilizare si organizare, dand o lectie celorlalte partide. Dar nu este o demonstratie suficienta. Fiindca, prin votul obtinut, Laszlo Tokes ramane un ghimpe in coasta actualei conduceri a UDMR si se anunta ca un contestatar puternic al acesteia pentru viitor. La alegerile locale, lupta va fi mult mai directa si, chiar daca electoratul maghiar a scapat de pericolul pierderii reprezentarii, conducerea UDMR nu trebuie sa se simta in siguranta.
PLD se va consacra pe scena politica? Scorul obtinut ar trebui sa ii fie suficient. Dar, cata vreme acest partid isi disputa electorat si in zona liberala, si in zona democrata, este greu de spus ce se va intampla cu el, mai ales ca singurul vector real care ajuta partidul este Traian Basescu. La aceste alegeri, Basescu a folosit PLD pentru a bloca o crestere si mai mare a PNL. La alegerile locale, situatia ar putea fi diferita. Totul depinde de cum isi vor gestiona acest rezultat cei din PLD si de cum isi vor accepta propria situatie reala.
Exista un echilibru intre aripile pro si contra Basescu? Cand ne uitam la scorurile PD+PLD si, respectiv, PSD+PNL, am putea crede asta. Dar, daca ne aducem aminte ca PSD nu stie daca este sau nu impotriva lui Traian Basescu (conducerea social-democrata a sustinut referendumul presedintelui), tabloul se schimba. La asta adaugam incompatiblitatea principiala dintre electoratul PNL si cel al PSD (singura diferenta reala din Romania de astazi, alaturi de cea etnica). Cei care planifica strategii de guvernare pe termen scurt si mediu nu trebuie sa se iluzioneze cu existenta acestui echilibru.
Interpretarile false sau mincinoase vor continua sa apara. Unii dintre politicieni vor fi chiar derutati de aceste interpretari si vor lua decizii gresite (spre exemplu, Cozmin Gusa isi da demisia din conducerea PIN, desi partidul sau a obtinut un scor, chiar si mic, peste cota indicata de sondaje la prima participare in alegeri). Cel mai grav va fi insa pentru partidele mari, care ar putea sa isi faca planuri pornind de la analize false. Or, in prezent, concluzia e una singura: la o cota foarte redusa de participare, Partidul Democrat, pastrandu-si electoratul din 2004, a devenit cel mai important partid din Romania dublandu-si procentul, iar PSD, pierzand cateva milioane de votanti, si-a injumatatit scorul de acum trei ani.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
