Traian Basescu a inceput luna februarie cu declaratii furibunde, in cadrul unui „show mediatic”, in stilul celor pe care tot el le condamnase anterior. Mesajele sale despre „grupurile de tip mafiot” si indemnurile adresate politiei de a „pune capat acestui mod de a se face politica in Romania” au modificat agenda mass-media din ultimele zile. Profitand de forta mediatica a mesajelor sale, Basescu a criticat presa si a sugerat nevoia intaririi autoritatii statului. Daca s-ar fi limitat doar la acest ultim aspect, orice analist de bun-simt ar fi fost nevoit sa ii dea dreptate. Institutiile statutului roman sunt de ani de zile calcate in picioare, increderea populatiei in ele scade constant, iar sin-gurul element care le mai poate revigora este cate o personalitate puternica aflata, vremelnic, in fruntea lor.

Nevoia de institutii puternice reprezinta o conditie de baza pentru ca o democratie sa se intareasca. Alaturi de alte chestiuni fundamentale, la care presedintele nu s-a mai referit de mult: performanta economica, bunastarea populatiei sau cultura politica democratica. Daca presedintele vrea sa i se atribuie intentii bune, sa evite perceptia ca urmareste doar cresterea puterii personale in detrimentul restului actorilor politici, el trebuie sa isi indrepte atentia nu numai catre eficienta politiei si a parchetului, dar si asupra altor domenii de guvernare: educatia, economia, protectia sociala.

Seful statului are dreptate cand afirma ca institutiile sunt slabite, dar greseste cand considera ca factorul determinant al acestei slabiciuni este mass-media. Dimpotriva, pe tema anticoruptie, spre exemplu, presa este cea care castiga orice competitie a performantei cu structurile statului abilitate sa ofere efecte concrete. Presa face dezvaluiri, iar institutiile sunt cele obligate sa dea verdicte. Daca ele nu isi indeplinesc misiunea, presa isi aroga aproape natural aceasta functie. Atunci cand ea ajunge sa dea verdicte, vinovati pentru disparitia „prezumtiei de nevinovatie” nu sunt jurnalistii, ci tocmai cei care, prin inactivitatea lor, i-au fortat sa recurga la sentinte. Intr-o tara cu traditie democratica, vinovatia este stabilita de instante, iar presa respecta decizia acestora. Daca nu ar proceda astfel, s-ar confrunta tocmai cu o justitie functionala. Asadar, presa este, in Romania, doar un efect si nu o cauza a slabiciunii institutionale.

Cauza trebuie cautata in modul in care sunt utilizate institutiile statului. De ani buni, functiile de conducere din institutiile publice au fost mai degraba recompense pentru servicii politice decat responsabilitati asumate fata de interesul public. Foarte putini sunt cei care, ajungand in roluri de de-cizie, au ales mandatul slujirii cetateanului cu orice pret, chiar si cu efectul asumat al supararii prietenilor politici. Atunci cand deciziile guvernamentale, spre exemplu, sunt transate in cadrul unor sedinte politice, nu mai poate supravietui pretentia de obiectivitate sau cea de profesionalism. Guvernul hotaraste ce vrea conducerea politica a coalitiei, parlamentul voteaza in functie de indicatiile partidelor, presedintele actioneaza conform intereselor sale electorale, consiliile locale iau hotararile pentru care opteaza conducerile politice. Iar cand, in acest tablou, constati ca reforma justitiei inseamna puteri mai mari pentru un ministru cu evidente atasamente politice, e greu sa mai crezi ca ea e menita sa sprijine interesul public. Nu numai clasa politica a subordonat, in timp, institutiile. La aceasta au contribuit si interesele din presa, din mediul economic si chiar din zona societatii civile. Si asta fiindca foarte putine din regulile de functionare a democratiei romanesti sunt clare. Institutiile sunt croite prost, legile sunt, de prea multe ori, generale si fara sustinere la nivelul aplicarii, iar populatia nu are aproape nici o parghie prin care sa ii sanctioneze pe demnitari.

Intarirea capacitatii administrative nu se realizeaza insa prin tendinte catre statul de tip politienesc, ci prin reforma efectiva. Se recunoaste ca e nevoie de reforma, dar cam atat. Proiectele de legi, politicile, strategiile sunt propuse mai degraba de consultantii politici decat de functionarii publici profesionisti. De aici, efectele imprevizibile asupra economiei sau asupra capacitatii reale a administratiei de a le implementa. Reformele propuse de dragul imaginii raman doar la acest nivel. Fara elite administrative, consolidarea institutionala nu se poate materializa, iar adoptarea cadrului legal european nu e suficienta. E nevoie de norme metodologice, care sa ii opreasca pe functionari sa ia decizii arbitrare, si de transparenta, pentru a sesiza si evalua modul in care sunt luate deciziile. Abia apoi se poate cere aparatului de stat sa dea rezultate. In lupta impotriva coruptiei sau in orice alt domeniu.

Discutia despre consolidarea institutiilor e foarte ampla. Dar presedintele nu pare dispus sa initieze cu adevarat o dezbatere. Daca ar fi avut aceasta intentie, la bilantul ministe-rului de interne ar fi vorbit si despre reforma administrativa, care stagneaza, sau despre coruptia din vami. Ar fi urmarit sa caute solutii si pentru sporirea credibilitatii parlamentului. Ar fi trebuit sa accepte necesitatea de clarificare a raporturilor constitutionale dintre presedinte si premier. Ar fi demarat o discutie nu doar despre finantarea presei, dar si despre finantarea partidelor si a tuturor organizatiilor care activeaza in mediul politic (guvernamentale sau nonguvernamentale). Toate acestea, pentru ca demnitarii sa fie fortati sa actioneze pentru interesul public – singurul mandat pe care o democratie il legitimeaza. Cata vreme sistemul politic ramane ancorat intr-o zona in care interesul public nu are sanse de a prevala in fata interesului punctual al diverselor grupuri de putere, orice apel lansat de Traian Basescu nu poate fi decat un gest de imagine. Ceea ce, probabil, reprezinta si adevarata sa intentie.

Articol publicat si in Ziarul Financiar

Persoane de interes:    Traian Basescu   

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro