Strategiile actorilor politici din Romania ne aduc din nou in fata unei intrebari ridicate foarte des: in numele cui si a ce vorbesc actorii nostri politici? Majoritatea analistilor au tratat tema asa cum au fost obisnuiti de jocurile politicianiste. Au identificat modul in care e lovit Basescu de sfidarea liberala, au aratat cum se descompune PNL in dispute interne, au demonstrat cat de putin speculeaza opozitia slabiciunile puterii. Reperul catre care nu s-au intors insa comentariile acestor zile este tocmai referentialul cel mai invocat: poporul.
Societatea politica din Romania are o specificitate ce trebuie mentionata. Dezvoltarea mass-media dupa 1989 a dus la impunerea acesteia ca reper. Chiar daca initial a fost ignorata, pe termen mediu au castigat cei care au intuit insa ca mass-media reprezinta o putere, tocmai pentru ca are o foarte mare credibilitate in randul populatiei. Una din paradigmele interpretarii vietii politice in Romania a fost aceea care definea agenda media ca echivalent al agendei populatiei. Ca efect, politicienii au ajuns sa isi modeleze comportamentul pe baza „monitorizarii de presa”. Aceasta, venita cu promptitudine pe masa demnitarilor, indica zonele in care ar da bine sa se implice si sugera temele care ii preocupa pe oameni. Dar, desi s-au adaptat relativ bine la relatia cu media, politicienii nu si-au imbunatatit imaginea de ansamblu. In prezent, ei nu par ca adopta subiecte de pe „agenda reala”, par ca nu cunosc „Romania reala” si par ca sunt motivati de subiecte fara interes in „viata reala”. Sigur, presa nu va putea fi niciodata facuta vinovata de existenta acestei rupturi, chiar daca ea este direct interesata sa ramana una din putinele institutii cu mare credibilitate. Nu e vinovata, pentru ca cei care iau decizii referitoare la agenda guvernarii sunt politicienii si nu jurnalistii. Ziarele relateaza despre modul in care Tariceanu l-a lovit pe Basescu, dar nu sunt ele cele care dau efectiv lovituri. Ele doar intermediaza. Chiar daca televiziunile se implica direct in conflictele politice (a se vedea modul in care TVR si Realitatea TV, pe de o parte, si Antena 1 si Antena 3, pe de alta parte, au prezentat recentul conflict privitor la retragerea trupelor), ele nu au cum sa fie percepute de electorat drept actori principali.
Presa da impresia ca mai are o legatura directa cu electoratul, in timp ce politicienii nu. Acestia din urma sunt mult mai sensibili la alte resorturi decat cele care vizeaza servirea publicului larg. Este vorba de servirea liderilor de partid (cei care ii pun pe liste), a liderilor economici (cei care le finanteaza campaniile) si a liderilor media (cei care ii ajuta in formarea unei imagini bune). Din acest tablou lipsesc oamenii obisnuiti, chiar daca ei sunt cei care voteaza efectiv. Noua realitate cu care politicienii va trebui sa se obisnuiasca este aceea ca opiniile publicului larg asupra problemelor de interes general difera in mod semnificativ de opiniile elitelor. Pe fondul unor fenomene globale, asistam la cresterea unor discrepante importante intre public si elite inclusiv in privinta valorilor si a filosofiei de viata. Aceasta falie culturala este cea care va dicta cel mai mult relatiile de putere, deoarece elitele depind in mod fundamental de un anumit tip de sustinere electorala. Este o falie care va pune in pericol si asa fragilul caracter reprezentativ al democratiei romanesti. Mecanismul e simplu: avem inca alegeri libere prin care sunt desemnati demnitarii. Dar, in legatura cu chestiunile cruciale, liderii incep sa ia decizii care nu se potrivesc cu opiniile electoratului. Daca intram in amanunte, intreaga lupta de putere dintre Tariceanu si Basescu are foarte multe justificari de putere. Gesturile repetate ale liberalilor, intentiile unioniste ale presedintelui, pozitionarile actorilor secundari – toate indica un joc amplu, cu miza imensa. E insa greu de crezut ca toata aceasta agitatie, care are repercursiuni si asupra populatiei, deriva din mize ample pentru populatie. Nu sunt de parerea celor care cred ca preocuparile romanilor obisnuiti se refera doar la nivelul preturilor, la siguranta propriului salariu, la costul medicamentelor compensate. Cred insa in mod clar ca, daca aceste preocupari ar fi incluse in agenda elitelor, acestea ar avea o mult mai mare legitimitate. Nu e neaparat nevoie sa fii populist pentru a arata ca ai o legatura cu electoratul. Nu trebuie ca, in timpul ciocnirilor deja plictisitoare dintre presedinte si premier, sa te plimbi alaturi de sinistrati pentru a demonstra apropierea de agenda reala. Exista si alte mecanisme. Spre exemplu, ar fi fost interesant de vazut o dezbatere legata de cresterea deficitului bugetar in Romania si de modul in care aceasta urmeaza sa afecteze direct viata oamenilor – cum va deveni creditul de consum mai scump, cum va creste inflatia si care vor fi categoriile sociale cele mai lovite, care vor fi ramurile economice cele mai afectate de deprecierea monedei nationale, cate locuri de munca se vor crea, cat de credibila e pretentia guvernantilor de a sustine investitiile, care sunt grupurile care vor profita de noile fonduri etc. De remarcat nu doar ca dezbaterea pe marginea acestei teme nu se desfasoara, dar decizia a fost anuntata (intamplator?) intr-o perioada in care era clar ca nu va fi remarcata din cauza luptelor de imagine.
In tot acest timp, electoratul isi continua viata ignorata. Presa nu reflecta direct doar agenda cetatenilor (fiind ea insasi o victima a agendei elitelor) si nici macar nu mai exista sondaje de opinie care sa ofere informatii credibile despre societate. Ati remarcat cat de putin s-au mai implicat institutele cunoscute in publicarea unor informatii de sondaj in ultimul an? Societatea civila a decis sa nu mai finanteze Barometrul de Opinie Publica, iar institutele credibile prefera sa nu se amestece intr-o viata publica tot mai incoerenta. Pentru o clasa politica dispusa a-si intelege poporul doar prin intermediari, situatia tinde sa scape de sub control.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
