Inainte de a estima ceva cu privire la aceste alegeri, trebuie sa ne uitam la alegerile anterioare. Acolo vedem cateva cifre foarte interesante, care au ramas relativ stabile de-a lungul timpului. Ele trebuie sa fie repere si pentru analiza din acest an.
Prima constanta este aceea ca, la alegerile prezidentiale, pana acum, au venit mereu cel putin 10 milioane de votanti (sigur, nu luam in calcul cei aproape 15 milioane de votanti din 1990, ci media de 10-12 milioane de dupa 1992 incoace). Acum va fi pentru prima data cand aceasta bariera nu va mai fi depasita. Probabil, numarul de votanti va scadea spre 7-8 milioane, ceea ce inseamna din start un handicap de legitimitate si autoritate. Exista insa si un alt efect, care are legatura cu calculele pe care fiecare candidat in prezent si le face.
Astfel, a doua constanta este aceea ca principalul candidat a obtinut in primul tur, mereu, peste 4 milioane de voturi. De-a lungul timpului, asta a insemnat fie 32% (asa cum a fost pentru Iliescu in 1996), fie 41% (Nastase in 2004). Contracandidatul principal a obtinut, de asemenea, un scor apropiat, de cca 3,5 milioane de voturi (Constantinescu in 1992 si 1996, Basescu in 2004; chiar si Vadim s-a apropiat de aceasta tinta, cu 3,1 milioane de voturi in 2000). In prezent, a obtine 4 milioane de voturi in primul tur pare o himera, cata vreme presedintele in functie nu depaseste in sondaje 33-35%, ceea ce ar echivala cu aproximativ 2,8 milioane de voturi.
A treia constanta a acestor alegeri este ca principalii contracandidati ai favoritului (cu exceptia candidatului maghiar) obtin scoruri cumulate de peste 45% (1996 – 48%, 2000 – 48%, 2004 – 46%). Asta a facut mereu ca rezultatul turului doi sa fie mereu imprevizibil si supus fluctuatiilor campaniei si negocierilor. In prezent, cei trei contracandidati, daca il includem in calcule si pe Sorin Oprescu, depasesc acest barem, cu scoruri care par chiar ca, cumulat, ajung peste 50%.
A patra constanta este aceea ca, atunci cand a candidat un politician care cerea continuitate (Iliescu in 1996 si Nastase in 2004), acestia aveau scoruri in sondaje care depaseau 40-45% inainte de vot. Ulterior, pe fondul campaniei, scadeau spre scorul pe care ulterior il obtineau. Pana acum jumatate de an, si presedintele Basescu respecta aceasta constanta, dar erodarea sa din ultima perioada a dus la o scadere undeva spre 33% cel mult.
Ce ne spun toate aceste constante? Principala concluzie este aceea ca momentul de plecare al actualului presedinte in cursa prezidentiala este cel mai slab plasat dintre toate cursele post-revolutionare. De fapt, o astfel de pozitionare este fireasca, daca ne uitam doar la cifre, cata vreme si victoria sa din 2004 a fost cea mai fragila si cea mai putin detasata dintre toate victoriile prezidentiale post-decembriste. In ciuda imaginii de forta si de dominatie pe care Basescu a incercat sa si-o creeze, actualul presedinte nu poate depasi conditionarea acestor cifre. Ultimii cinci ani au contribuit la indepartarea politicii de cetatean si au accentuat absenteismul, care va bate din nou recorduri in aceasta toamna. Asadar, baza sa de plecare va fi mica. Cu siguranta, nu poate spera sa obtina mai mult de 2,5-2,8 milioane de voturi in primul tur. De asemenea, se confrunta cu contracandidati care, cumulati, au deja de pe acum peste 50% din voturi (ceea ce inseamna ca, uniti, acestia il pot opri fara probleme in turul al doilea pe Traian Basescu). In fine, baza personala de plecare a presedintelui in functie (care, intotdeauna, se erodeaza in timpul campaniei electorale) este mai mica sau cel mult egala cu scorul pe care l-au primit alti presedinti dupa campanie (ceea ce il forteaza pe Traian Basescu sa aiba o campanie electorala perfecta). In conditiile in care are de partea sa un partid politic relativ izolat in Parlament, se confrunta cu o criza economica pentru care pare ca nu are solutii si conduce institutii in care lumea nu mai are incredere, tabloul pentru actualul presedinte este unul pesimist. Aceste date contrasteaza cu imaginea care domina pana de curand si care sugera ca Basescu este imposibil de invins. Nu este imposibil. Conform cifrelor, este chiar mai simplu decat multi s-ar fi asteptat. Cu o conditie: discursul anti-Basescu sa fie unitar, iar Antonescu, Geoana si Oprescu sa lupte pentru aceeasi cauza. Daca unul dintre ei „dezerteaza”, toate calculele se schimba radical.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
