Ascensiunea fulminanta a fiicei presedintelui Romaniei este, in aceste zile, un subiect la moda, care este comentat nu doar in presa si la tv, dar si pe strada si in cafenele. Cazul este spectaculos si picant, fiindca are in esenta sa elemente care il califica drept o buna tema de scenariu de film: este o poveste de putere, de lupta pentru un post in partidul cel mai important din Romania; dar este si o telenovela de familie, una din care nu lipsesc petele de culoare. Pentru un privitor din afara, asa cum sunt milioanele de romani care au aflat recent despre pasiunile politice ale fiicei presedintelui, tema este de-a dreptul stralucitoare.
Din perspectiva mediatica, subiectul este unul fertil. Presa are ce sa scrie, fiindca fata presedintelui arata bine, este fotogenica, are un trecut in zona modellingului (afirmat, e drept, dupa 2004), are o relatie mai mult sau mai putin clara cu baiatul lui Viorel Hrebenciuc (generandu-se astfel o adevarata poveste de tip Romeo si Julieta pe plai dambovitean), are masina scumpa, accesorii de firma si apare pe primele pagini ale revistelor glossy. Implicarea ei in politica a venit aproape firesc, mai ales pentru ca politica este, in Romania, una dintre principalele furnizoare de vedete locale si de senzational. A fi politician, in epoca Basescu, nu mai depinde de rigori si standarde legate de pregatirea profesionala si de competenta in functie, ci de capacitatea de a genera stiri si de a aparea in presa. Or, la acest capitol, fata presedintelui are potentialul de a deveni in foarte scurt timp unul dintre cei mai importanti politicieni din Romania.
Experiente precum cea a Elenei Udrea, afirmata initial pe o traiectorie similara, au aratat ca se poate si ca nu exista prea multe obstacole. Din aceasta perspectiva, optiunea de a intra in partid si de a exercita o functie nu mai pare deloc un capriciu al unei persoane care nu are nici viziune legata de propriul viitor, nici prea multa stralucire in propria viata. Candidatura Elenei Basescu devine un calcul rational corect, bazat strict pe experienta ultimilor ani, care arata ca o viata in politica este o cariera la fel de benefica si de util de urmat ca si orice alta meserie. Sau chiar mai mult. Pentru Elena Basescu, exigentele vietii publice romanesti nu o vor deranja foarte tare, cata vreme nu exista in prezent nici o societate civila suficient de activa si de solida profesional pentru a o corija atunci cand greseste, nici o presiune publica suficient de apasatoare care sa o determine sa inteleaga responsabilitatea politica. Pentru o tanara care „da bine pe sticla”, cariera in principalul partid din Romania pare a fi o solutie rationala si bine chibzuita. Cata vreme, probabil, toti cei din jurul ei o sprijina si o sustin in ceea ce face, nu putem decat sa credem ca, pe termen mediu, Elena Basescu va depasi gafele din prezent, va acumula experienta si capacitatea de a vorbi in limbajul de lemn, va capta si cateva cunostinte practice si, in acest fel, nu va mai parea din alt film. La fel au facut si alti tineri politicieni, ca Elena Udrea sau Gigi Becali, care sunt astazi luati foarte tare in serios, inclusiv pentru posturi cheie in stat. Din perspectiva Partidului Democrat-Liberal si din cea a presedintelui Basescu, situatia este insa ceva mai complicata. Fiindca, pe langa detaliile mai sus amintite, ascensiunea Elenei Basescu reprezinta o mare vulnerabilitate pentru presedinte. Indiferent de calculele pentru Traian Basescu care a sustinut-o in demersul sau, tocmai lipsa obstacolelor o aduce foarte tare in prim-plan pe fiica presedintelui. Fara o concurenta reala in partid, fara voci verticale dispuse sa o traga serios de maneca atunci cand greseste, fara o opozitie puternica din partea adversarilor politici ai presedintelui, Elena Basescu tinde sa devina o exponenta a reformei politice despre care am tot auzit in ultimii ani. Or, daca Elena Basescu este simbolul noului politician pe care presedintele, in numele romanilor, il cere, apare o problema. Dincolo de criza evidenta legata de aberatia sistemului de selectare a noilor resurse umane in partide, exista si o problema personala pentru presedinte.
Traian Basescu a fost, ani de zile, sustinut pentru multe calitati personale si pentru o charisma care eclipsau, de cele mai multe ori, inclusiv discursurile si actiunile pe care le facea. Tocmai de aceea, tactic, a fost mereu mult mai bine ca discursul sau sa prezinte o imagine dezirabila cat mai frumoasa, dar cat mai putin tangibila. Iar miza a fost mereu ca proiectele si viziunile pe care le prezenta sa fie judecate strict prin calitatile si atributele personale, cele care au fost mereu motorul succesului sau. De fiecare data cand, in afara de acest motor, s-a incercat promovarea altor elemente tangibile, succesul nu a mai fost la fel de sigur. De aceea, Stolojan nu este la fel de eficient electoral ca Basescu, iar PD nu si-a concretizat potentialul la alegerile europene. De aceea, Basescu a cerut mereu anticipate, fara sa vrea cu adevarat sa le aiba. De aceea, este mai utila criticarea guvernarii decat asumarea ei in totalitate. Acum, prin Elena Basescu, discursul presedintelui capata contur. Ca voce a tineretului democrat-liberal, fiica sa este probabil noul model de tanar in politica. In ce masura va fi acest model acceptat de populatie, ramane de vazut. Cert este ca presedintele este, poate pentru prima data, cu adevarat legat de un politician. Fara posibilitatea de a se delimita de el, de a scapa de el, de a-l da afara din partid sau de a-l compromite prin diverse campanii. Daca intrarea Elenei Basescu in politica nu este doar un capriciu temporar, care va trece in curand, atunci viitorul ii va rezerva presedintelui un traseu mult mai dificil. Unul in care nu se mai misca singur, asa cum a facut-o mereu pana acum.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
