Biroul Electoral Central da comunicate dupa comunicate, analistii se intrec in comentarii la televizor, iar candidatii incep deja baletul dualist de sarbatoriri si acuze de frauda. PD-L arata ca nu e doar un balon de sapun umflat de Traian Basescu mult peste capacitatea sa, PSD demonstreaza ca forta liderilor sai din teritoriu trebuie in continuare sa fie temuta, iar PNL devine oficial parte a triadei politice actuale, fiind un partid confirmat printr-un vot masiv in tara. UDMR si-a reglat disputa cu UCM, castigand categoric competitia cu acesta. PRM isi disputa cu PNG un fragment relativ mic de electori, iar partidele mici nu reusesc sa castige decat daca isi fac o exceptionala selectie a oamenilor. Peste tot acest tablou exista insa o realitate: aceste alegeri s-au desfasurat intr-un climat neasteptat de violent si de anormativ.

De altfel, unul dintre motivele centrale ale alegerilor a fost lipsa de respect fata de reguli. Atat a competitorilor, cat si a organizatorilor. A frapat cel mai mult lipsa cadrului legal. Impresia generala a fost aceea a unei tari a nimanui, in care nu doar ca nimeni nu respecta nicio regula, dar nimeni nu este preocupat major de asta. Una din cauze este lipsa de efect a preocuparii. Daca cineva ar cere pedepsirea candidatilor pentru ca au inceput campania electorala prea devreme, nu ar fi nimeni la ca-patul firului pentru a raspunde. Daca s-ar cere sa se verifice cu adevarat validitatea semnaturilor depuse pentru sustinerea candidatilor, statul nu ar avea capacitatea fizica de a face acest lucru. Daca acum, dupa vot, un ONG ar vrea, chiar si de curiozitate, sa verifice daca voturile au fost numarate corect, nu ar avea cum sa faca asta, pentru ca legea nu ii permite. Ca sa nu mai vorbim despre ce se va intampla atunci cand se va pune problema masurarii fondurilor cheltuite in campanie de fiecare candidat si a verificarii validitatii datelor furnizate. Autoritatile statului, chiar si acolo unde sunt cazuri flagrante si inregistrate, par foarte putin capabile sa intervina, folosind ca scuza a ineficientei lor un cadru legal neclar si permisiv.

Alegerile actuale, prin translatarea accentului de pe discursul la nivel national pe organizarea la nivel local (ca urmare a adoptarii votului uninominal pentru presedintii de consilii judetene), a eliminat unul dintre factorii care controlau indirect procesul electoral. Este vorba de conducerile centrale ale partidelor, care aveau un rol nu doar in coordonarea activitatilor din teritoriu, dar si in centralizarea datelor primite la nivelul fiecarui judet. Acum, centralizarea se face strict informativ, fara a mai exista o miza, cata vreme disputele sunt transate direct la nivel local. Cu autoritatile de acolo, cu prefectul, cu presedintele CJ, cu seful politiei, cu seful BEJ-ului. Daca, pana acum, legea era incalcata flagrant intr-un judet, centralizarea putea ajuta la atragerea atentiei mass-media si la mobilizarea fortelor pentru a intimida partea adversa si pentru a bloca sau macar limita fraudele. Acum, interventia de la centru nu pare sa mai aiba un efect foarte mare, fiindca puterea cea mare este la nivel local. Acolo unde nu o mai poate controla, de fapt, nimeni. Cazuri precum cele vazute la Stefanesti au fost in toata tara. Sigur, in general nu au fost scandaluri si batai ca acolo. De cele mai multe ori, incalcarile legilor s-au facut tacit si in deplin acord. Disparitia stampilelor, gasirea de buletine de vot in plus, cazurile de oameni care au incercat sa voteze de mai multe ori  s-au regasit, la o monitorizare atenta a presei locale, aproape peste tot in tara. De cele mai multe ori, nu exista prea multe consecinte legale. Acolo unde nu li s-a dat drumul celor prinsi, vor exista probabil sanctiuni minore. Foarte putini oameni fac puscarie si, ceea ce este cel mai grav, foarte putini politicieni vor fi penalizati legal pentru greselile facute in numele lor. In Statele Unite, din cunostinta mea, politicienii sunt responsabili legal in egala masura cu membrii echipei sale de campanie. Prin urmare, daca cineva dintr-o echipa incalca legea in cadrul unei campanii electorale, ar plati penal si candidatul. Va imaginati asa ceva in Romania?

Absenta cvasi-totala a unei monitorizari reale a procesului electoral va trebui sa ridice mari semne de intrebare cu privire la soliditatea autoritatii in Romania. Un al doilea mare semn de intrebare trebuie sa existe in legatura cu pasivitatea societatii civile la aceste alegeri. Disponibilitatea oamenilor educati si activi la nivel social de a se implica pentru a proteja caracterul democratic al alegerilor ar fi trebuit sa fie mai mare, daca ne luam dupa comportamentul anterior. Absenta de acum poate fi explicata prin doua argumente, ambele la fel de periculoase. Primul este acela ca structurile asociative cu interese civice din Romania nu servesc, de fapt, interese civice, dar unele de alta natura. Ele sunt mai degraba, mai ales in teritoriu, structuri de fatada, pe care diverse grupuri de putere le folosesc pentru a mima democratia. Or, absenta implicarii de acum ar putea sugera ca aceste grupuri nu au dorit sa fie deranjate la alegerile locale (asa cum nici statul nu a parut ca deranjeaza pe nimeni la aceleasi alegeri). Al doilea argument are legatura cu evolutia gradului de educatie al populatiei in ansamblu, care indica de fapt caracteristicile culturii politice romanesti. Asociativitatea si atitudinea participativa sunt mai specifice unei populatii cu grad inalt de educatie. Or, toate statisticile ne arata ca Romania involueaza dramatic la acest capitol. Un articol din The Economist prezenta o statistica recenta, care invoca diferentele de rezultate la examene intre statele europene. Romania ocupa un loc codas de departe, fiind mult sub mediile europene la studierea limbii materne, a stiintelor si a matematicii. Indicatorii ne arata cat de slaba este pregatirea fiecarei noi generatii de tineri din Romania. Or, cu o astfel de masa de manevra, e mult mai simplu sa faci campanie electorala pe stil vechi, cu pomeni si mita, cu galeti si ulei, cu mici si bataie. Sigur, nu ne comparam cu Uniunea Europeana, dar deja suntem acolo, nu?

Articol publicat si in Ziarul Financiar


Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro