Actuala campanie electorala nu difera mult de alte campanii care au avut loc in Romania. Avem manifestatii, avem emisiuni electorale (in care subiectele sunt dezbatute prin intermediari), avem postere si bloguri. Vom avea sondaje, vor fi organizate editii speciale si ar putea chiar sa apara si autobuzele la vot. In acest climat, nu se poate purta o discutie foarte ampla despre cine castiga, ci mai ales despre cine pierde. Iar marele infrant al acestei campanii ar putea fi Partidul National Liberal, un partid care risca, in urmatoarele saptamani, sa ramana fara mult din sprijinul sau electoral. Si care, daca nu va iesi din actuala capcana politica si de imagine, risca sa repete fara probleme scenariul PNTCD din 2000.
Prin campania pe care o face, Traian Basescu nu iese mult din tiparele pe care le-a impus chiar el. Are acelasi stil combativ, chiar daca acum nu si-a identificat prea clar tinta. Dar, desi forteaza ostilizarea poporului impotriva Parlamentului, este greu de crezut ca, dupa ce va reveni la Cotroceni, va face mai mult decat sa vorbeasca. Prin urmare, chiar daca pare periculos pentru climatul democratic, nu este. Traian Basescu nu isi va asuma rolul de a incepe efectiv o revolutie. Presedintele aduna lume la mitinguri, in Romania sau in Spania, pentru a arata ca poate si ca este in continuare un lider iubit. Ceea ce, important de mentionat, nu a contestat nimeni pana acum. Este, cu siguranta, cel mai iubit lider politic al acestor ani, fiind nevoie de ceva mai mult decat de un atac greoi si complicat construit (precum suspendarea presedintelui) pentru a face ca lumea sa il dea din brate pe Basescu. In urma acestei campanii insa, Traian Basescu nu se va alege cu mai multi sustinatori decat avea. Fiindca cei care, circumstantial, vor vota pentru el, dincolo de nivelul nucleului sau dur (care este, evident, sub 50%), nu o vor face fiindca sunt gata sa il urmeze pe presedinte si la alegeri, ci fiindca nu sunt de acord cu demiterea sa. Principala tinta a campaniei, dincolo de sprijinul pentru presedinte, este transarea competitiei pentru electoratul Aliantei. Iar aici, cei care vor castiga alaturi de Traian Basescu sunt democratii. Prin fidelizarea electoratului Aliantei de catre presedintele suspendat, se obtine o victorie tactica extrem de importanta: PD castiga disputa cu PNL. Sigur, nu este un castig automat. Dimpotriva, este o victorie profund conditionata de sprijinul pe care democratii il vor acorda presedintelui de acum inainte. Un castigator indirect al referendumului poate fi Mircea Geoana, daca se afirma ca lider al opozitiei si daca va profita de ocazie, mai mult decat o face deja, pentru a lansa in discutie subiecte utile ulterior, in campanie. PSD inca nu reuseste sa profite suficient de mult de sansa pe care o are. Preocupati sa participe la bataia politica pe care parlamentarii i-o dau presedintelui, social-democratii profita prea putin de oportunitatea de a-i ataca pe toti cei care se afla la putere. Fiindca, dincolo de romanii care il sprijina pe Basescu, exista ceilalti romani, probabil la fel de multi, care sunt nemultumiti de galagia si dezordinea ultimilor ani. Or, acestia pot fi atrasi prin atacul extins la nivelul intregii puteri. Daca vor merge in aceasta directie, cei din PSD pot trage linie la finalul referendumului si pot spune ca au un bilant pozitiv si optimist.
Ce se intampla insa, intre timp, cu liberalii? Ei devin tot mai captivi in jocul de a pastra guvernarea cu orice pret, sacrificand pe parcurs orice forma de evolutie politica reala. In lupta cu democratii si liberal-democratii pentru electoratul Aliantei, au pierdut foarte mult teren. Votul din Parlament prin care au contribuit la suspendarea presedintelui a fost unul emotional, care a permis ca acum una din liniile importante de demarcatie in politica romaneasca sa se refere la sentimentele fata de Traian Basescu. Or, pe aceasta linie, PNL este la mijloc. Tot la mijloc este si in ceea ce priveste distributia partidelor. Fiindca, presat de dorinta de a ramane premier, Tariceanu pare sa nu mai fie interesat de soarta PNL. Fiind la mijloc, liberalii nu sunt, de fapt, nicaieri. Mai ales intr-un climat politic profund polarizat, precum cel din prezent, care impune asumarea unei optiuni. Liberalii pierd major, fiindca urmatoarele alegeri (cele europarlamentare si cele locale) vor veni dupa un scrutin care l-a relansat imagologic pe Traian Basescu. In acest context, liberalii nu vor avea nici ce sa ofere (fiindca o continuitate in actualul stil de guvernare nu reprezinta o mare atractie pentru niciunul dintre partidele mari), nici cui (fiindca electoratul liberal va fi impartit in functie de atitudinea fata de Traian Basescu).
Perspectiva disparitiei PNL ca optiune politica majora reprezinta o miza mult mai concreta si mai palpabila decat multe dintre scenariile luate in calcul. Spre mirarea mea, prea multi analisti discuta despre scenarii sterile, fara consecinte concrete. Reamintesc – s-a vorbit despre ce se va intampla cu institutiile in perioada suspendarii, despre cine va fi schimbat si cine nu, despre ce revolutie efectiva pregateste presedintele impotriva parlamentului, despre initiative la limita constitutiei, despre transformarea Romaniei intr-o republica parlamentara.
Enumerarea poate continua. Toate insa sunt goale de continut, fiindca nu exista efecte concrete. Mult prea axati pe industria comentarii si exacerbarii imagologice a scenariilor si speculatiilor, riscam sa vedem cum trec pe langa noi momente cu semnificatii mai concrete decat profilul prezidential al lui Nicolae Vacaroiu sau plata cantaretilor la corridele lui Basescu.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
