Dupa alegerea lui Crin Antonescu in fruntea liberalilor, se vorbeste deja de o lupta in trei pentru functia de presedinte. O lupta in care au intrat, alaturi de titularul postului, Traian Basescu, cei doi presedinti de partide importante – Mircea Geoana si Crin Antonescu. Este o judecata simpla, bazata pe experienta ultimilor 20 ani, in care ofertele electorale se decupau dupa acest tipar: principalele partide isi trimit inainte candidatii si intre acestia se va duce disputa finala. Doar ca, de data aceasta, vechile sabloane nu vor mai functiona. Ceea ce a definit clar confruntarile electorale in anii trecuti nu va mai fi valabil acum. De ce? Voi explica mai jos.
Tot anul trecut am vorbit despre efectele decuplarii alegerilor prezidentiale de cele parlamentare, ajungand la concluzii care explicau cateva dintre fenomenele care urmau sa se impuna: disparitia unei polarizari intre doua variante certe; absenta unei mari confruntari nationale, din cauza absentei locomotivelor electorale; concentrarea pe temele locale si descentralizarea cvasi-generala a campaniilor electorale; crearea impresiei de blat local etc. Acestea au facut ca alegerile din 2008 sa nu transeze lupta politica de la varf. Singura imensa schimbare a fost disparitia din Parlament a PRM, fapt care a coincis cu ascensiunea puternica a singurului partid care a crescut cu adevarat in ultimii patru ani, PD-L. In rest, toate celelalte partide si-au mentinut, in linii mari, scorurile obtinute cu patru ani in urma.
Dar decuplarea celor doua alegeri va produce efecte si in sens invers, adica asupra modului in care se vor desfasura alegerile prezidentiale. Fiindca nici acestea nu vor mai semana deloc cu cele care au fost organizate pana acum. Modelul traditional, cu care ne-am obisnuit, implica drept principali candidati pe cei aflati in fruntea partidelor sau aliantelor mari. Iar scorurile din primul tur se suprapuneau cu cele pe care partidele respective le obtineau. Apoi, in turul doi, calculele erau si ele ghidate strict de ponderea partidelor fara reprezentant in finala. Niciodata nu s-au inregistrat surprize. Ion Ratiu nu l-a depasit pe Radu Campeanu, pentru ca PNTCD era, la vremea respectiva, mult mai mic decat PNL. Petre Roman nu l-a depasit pe Emil Constantinescu in 1996, fiindca USD nu se compara, ca scor, cu CDR. Theodor Stolojan, candidatul PNL in 2000, nu l-a ajuns din urma pe Vadim Tudor, pentru ca nici liberalii nu aveau un scor mai bun decat cei din PRM. La fel, in 2004, Vadim nu a mai reusit performanta din alegerile anterioare, nefiind capabil sa il depaseasca pe Traian Basescu, pentru ca nici PRM nu mai avea forta de a strange mai mult suport decat Alianta D.A. Conform acestei logici, este greu de combatut discursul lui Mircea Geoana, conform caruia PSD va avea un reprezentant in turul al doilea al alegerilor prezidentiale, pentru ca are un scor mult mai bun decat PNL. De data aceasta insa, aceasta logica nu va mai functiona si nu va mai fi obligatoriu ca Mircea Geoana sa il depaseasca pe Crin Antonescu. Pentru ca nu vor mai fi alese partide, ci doar candidati la presedintie. Nu va mai exista mobilizarea organizatiilor locale pentru sprijinirea candidatului local in vederea obtinerii unui mandat de parlamentar. Nu va mai exista competitia interna din partide, pentru asigurarea unei ponderi cat mai mari din impartirea functiilor viitoare. Nu va mai functiona nici entuziasmul generat de perspectiva accederii la guvernare, care i-a motivat intotdeauna pe militantii, activistii si sponsorii locali. Va fi o competitie total diferita de tot ce am avut pana acum.
Imaginati-va acest fenomen multiplicat la maximum (fiindca niciunul dintre cei trei candidati nu va reprezenta doar votantii partidelor care ii sustin). Dat fiind ca guvernul pare, cel putin pentru o vreme, destul de fix si stabil, dat fiind ca intrarea in criza economica va impune din nou solutii cvasi-similare pentru toti actorii executivi, miza functiei prezidentiale va permite o personalizare care va anula aproape total apartenenta partinica. La asta contribuie si promiscuitatea politica a ultimilor ani, care a spulberat barierele doctrinare si a facilitat permutari politice de neimaginat intre cele trei partide mari. In fine, ascensiunea PD-L si lipsa de reactie a PSD au permis ca, astazi, jocul politic romanesc sa fie unul de trei actori, si nu doar de doi. In acest context, absenta unei diferentieri politice si ideologice clare intre doua variante distincte face ca repolarizarea scenei politice romanesti sa se produca in functie de lupta individuala a candidatilor la presedintie. Pentru prima data, dupa multi ani, lupta pentru fotoliul de presedinte va fi chiar imprevizibila. Realegerea lui Traian Basescu nu mai este certa, iar condamnarea prematura a lui Crin Antonescu la pozitia a treia doar pentru ca PNL se afla pe acest loc este iluzorie. Urmatoarele luni vor da semnalul unei campanii fara precedent pentru Romania ultimilor 20 ani. Ramane de vazut daca si rezultatul va fi unul fara precedent.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
