Romania are o piata politica autentica, cu reguli si cu mecanisme clare, cu cerere si oferta, cu inovatii si initiative, cu ascensiuni si caderi majore. Marketingul politic se aplica si la noi, fiind un ansamblu de tehnici ce au ca obiectiv adaptarea unui candidat la electoratul sau potential. In cazul nostru, candidatii sunt, evident, politicienii. Electoratul potential insa nu este ceea ce ne-am astepta cu totii sa fie. Chiar daca decizia in alegeri este luata de populatie, ea nu reprezinta de fapt electoratul pe care politicienii il au in vedere atunci cand iau decizii de marketing politic. Publicul lor tinta e cu totul altul, fiind in directa legatura cu finantatorii. Percepand politica drept un domeniu prin care se poate reusi in viata, inclusiv financiar, politicienii se comporta rational, optimizandu-si pozitia in confruntarea pentru castigarea sprijinului marilor finantatori. Putem extrage concluzii foarte interesante daca parcurgem fugar marile momente ale politicii romanesti postdecembriste. Acestea se refera nu neaparat la evolutia ideilor si actiunilor politice, cat mai ales la evolutia finantatorilor politicii romanesti.
Reusita PSD (cu toate denumirile sale anterioare) s-a bazat pe o relatie aproape organica intre conducerea de partid si elitele birocratiei industriale si administrative din Romania. Conservatorismul acestui partid asumat de stanga era explicabil prin dorinta „sustinatorilor” de a se evita reformele suficient de mult timp pentru a se putea forma o clasa de capitalisti autohtoni puternici, capabili sa participe cu succes la marile privatizari. Politica PSD a avut succes, aceasta categorie de electorat fiind pe deplin satisfacuta. Blocajul din prezent al acestui partid este expresia crizei de crestere a acestor finantatori.
Impunerea alternativelor de dreapta a venit pe fondul sustinerii din partea capitalului concurent, din tara sau din strainatate. Venit pe fondul unei apartenente relativ scazute la sistemul administrativ pe care PSD l-a dominat, acest „electorat” a dorit destructurarea vechilor relatii economice si, pe aceasta cale, a sustinut puternic discursul anti-coruptie. Si aceasta politica a fost una de succes, fiindca electoratul financiar care a sustinut-o a avut foarte multe de castigat, devenind astazi parte importanta a pietei romanesti in crestere.
In prezent, isteria legata de deconspirari poate fi privita inclusiv din aceasta perspectiva a finantatorilor. A fost de mirare ca politicienii, pe scara larga, au sustinut aceste demersuri referitoare la devoalarea relatiilor cu fosta Securitate, intuindu-se cu greu care ar fi motivatia pentru care s-ar dori distrugerea unor legaturi profitabile pentru toate partile. Idealistii ar putea crede ca avem in actuala clasa politica si cativa oameni de stat autentici, dornici sa genereze un bine istoric si sa faca „ceea ce trebuia facut chiar mai devreme”. Realist vorbind, si aici exista o explicatie. Ea este legata de Uniunea Europeana, institutia la care Romania va adera peste doar patru luni. Intrarea va produce „deversarea” catre Bucuresti a miliarde de euro, care vor trebui investiti in dezvoltare. Aceste fonduri ar putea fi accesibile chiar de la 1 ianuarie 2007. La acel moment, va fi interesant de vazut cine este in pozitii cheie, cine poate lua decizii importante, dar si cine are la dispozitie infrastructura de a cheltui asemenea sume de bani. Miza acestor miliarde de euro schimba o buna parte din viziunea politicienilor romani, care joaca o carte foarte diferita decat cea de pana acum. Este o competitie in care noul electorat este la Bruxelles si care, prin declaratii publice, va da verdicte in legatura cu cine este in regula si cine nu. Evident, si aceasta campanie politica va fi una de succes, fiindca vor exista politicieni care sa convinga structurile europene de eficienta si buna lor credinta. Pe cale de consecinta, fluxul financiar european va crea noi centre de putere in Romania, care vor conta in viitoarele confruntari.
Din aceasta ecuatie lipseste, ca intotdeauna, electoratul de facto, cel care continua sa creada in jocul democratic si sa participe (chiar si timid) la fiecare campanie electorala. Populatia nu are insa nicio sansa de a ajunge sa fie un public tinta autentic pentru politicieni decat in momentul in care acestia din urma vor simti ca populatia e cea care le furnizeaza sprijinul (inclusiv cel financiar; apropo, in tarile europene, politica e finantata aproape exclusiv de la bugetul statului tocmai pentru ca alesii sa constientizeze ca sursa bunastarii lor este cetateanul; e un model care poate fi mult mai folositor unei tari care isi cauta reperele morale decat stilul american, in care finantarea este total libera).
Din aceasta perspectiva putem intelege mult mai usor marile ciudatenii din ultima perioada. Partidele, inca de la inceputul acestui an, au o miza noua – cea a cautarii bunavointei la Bruxelles. Obsesia se poate intoarce impotriva lor, mai ales ca situatia din tara nu este tocmai cea mai favorabila. E drept, inflatia se reduce, dar in acelasi ritm se reduce si increderea in actuala putere, in directia catre care merge tara si in principalii lideri politici. Concentrati pe o criza care ar trebui sa fie una de crestere (si sa duca la proiecte de reforma politica autentica), dar care se dovedeste doar o forma acuta de destructurare, politicienii isi taie singuri craca de sub picioare. Preocupati sa se loveasca unii pe ceilalti tot mai mult cu dezvaluiri, liderii de astazi rateaza sansa pe care „dosariada” le-o oferise: aceea a unui nou inceput. Anca Boagiu, una din tinerele sperante pe care Traian Basescu le propusese noii generatii, spunea ieri ca autostrada Bucuresti-Pitesti trebuie reamplasata, fiindca e situata pe un teren care nu este potrivit unor astfel de constructii. Acestea sunt proiectele de viitor ale politicienilor nostri. Da, sunt de acord cu doamna Boagiu. Autostrada trebuie reamplasata, dar in alta tara. Romania nu este un teren potrivit pentru niciun fel de constructii.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
