Stiu ca toleranta este ultimul lucru la care se gandesc cei care fac parte din taberele politice care se confrunta acum. In acelasi timp, stiu ca daca nu se incearca un astfel de exercitiu, logica politicii se pierde, iar riscul de a ne diviza decisiv ca societate este mult prea mare.

Politica trebuie sa fie mecanismul prin care grupuri diferite se pun de acord cu privire la viata cetatii, intr-o maniera pasnica si in urma unui dialog real (cu sau fara compromisuri, cu sau fara cedari, cu sau fara dispute). Suntem o democratie matura daca stim sa depasim situatii dificile prin decizii politice – adica, prin folosirea mecanismelor institutionale, prin lege, prin democratie. Cum se aplica aceste cuvinte mari in situatia actuala?

Pai, cel mai util lucru pe care l-am putea face ar fi acela de a accepta ca si peste cinci zile, dar si peste cinci luni sau cinci ani – vom trai impreuna, in aceasta comunitate, unii langa ceilalti. Deci, sa gandim cum putem sa depasim situatii dificile astfel incat sa putem trai unii langa ceilalti. Varianta in care doua tabere ale unui conflict isi iau jucariile si pleaca nu prea functioneaza, decat pentru separatisti. Avem doua Romanii (lucru evident si in alegeri, si in multe lucruri care ne separa), dar vorbim pana la urma de aceeasi tara, acelasi sistem de putere, aceleasi legi, si chiar si aceleasi valori (chiar daca mereu fiecare dintre noi ne credem mai buni decat ceilalti).

Alternativa la solutia segregarii este dialogul si, mai ales, empatia. Ce inseamna asta? Inseamna sa facem exercitiul urmator – ignorati cine sunt cei din tabara adversa si cat de multa ura au incarcat campaniile electorale in fiecare dintre voi; ganditi-va ca ati fi in cealalta tabara si acordati-le, chiar si pentru putin timp, prezumtia de nevinovatie. Ganditi-va ca ceilalti chiar cred in lucrurile pe care le fac si, mai ales, chiar se TEM de consecintele actiunilor voastre. Preluati-le temerile, odata cu argumentele si discursul si aplicati vorba strabuna „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Asadar, puneti-va in locul lor. Cum se vede, cu tabara schimbata, ura si isteria care se revarsa spre voi, acum? Cum ati reactiona daca ati crede total propagandele care se autointretin din cultivarea fricii si a urii? Cu siguranta, ati participa la acest cerc vicios si ati da noi si noi argumente pentru care inamicul nu doar ca nu trebuie ascultat – dar trebuie anihilat, chiar si fizic, pentru ca doar asa poti scapa cu viata.

Acest tip de abordare a fost folosit pana la saturatie in ultimii 10 ani. Nu mai insist in a spune ca a fost o eticheta a regimului proaspat incheiat, pentru a nu fi acuzat ca rostogolesc si eu aceleasi teze. Dar cred ca poate exista un moment in care sa spunem „suficient” si sa incepem sa gandim putin inainte de a mesteca propagande.

Daca ati trecut peste aceste randuri si n-ati trecut pe alta pagina, cred ca putem intra si pe fond. As vrea sa va prezint 10 argumente, cate 5 de fiecare parte, care pot fi privite fara patima, cu deschidere si prezumtie de buna-credinta:

Argumente de ascultat de catre dreapta actuala:

​​

  1. Majoritatea nu se schimba prin amenintari si folosindu-se un caz juridic; efectul Basescu (adica, cel care suspenda ministri ulterior declarati nevinovati; sau cel care forta „solutii imorale” pentru a schimba majoritati) nu ar trebui sa mai existe. Jocul democratic se face la vot sau in Parlament. Altfel, se face o suprapunere gresita intre un caz juridic si o tema politica – si efectul e ca solidaritatea fata de cel in cauza va fi si mai mare
  1. Acuzele cu noi dosare nu trebuie vehiculate, pentru ca dau impresia ca justitia e subordonata presedintelui. Cui folosesc declaratiile conform carora acum majoritatea trebuie sa tina cont de dosarul pregatit premierului, sau conform carora ar numi premier de la PNL, daca ar demisiona Ponta? Ajuta la ceva sa pui presiune pe parlamentari altfel decat prin sanctiuni politice la vot? Da, daca vrem stat politienesc.
  2. De ce nu ar trebui discutate abuzurile semnalate de diverse cazuri punctuale, gen Rarincafara ca o astfel de discutie sa fie catalogata ca distrugere a statului de drept? De ce orice notare a unor abuzuri este privita mereu ca o „zi neagra” in istoria Romaniei? Un liberal ar trebui sa gandeasca, asa cum e doctrina occidentala, ca mai bine scapa zece infractori decat sa bagi un nevinovat in puscarie. La noi ar trebui sa fie invers? O discutie rationala despre lucruri punctuale care pot fi corectate nu inseamna automat desfiintarea DNA, amnistie pentru toti infractorii si cardasie a politicienilor impotriva tarii. Ganditi-va la exagerari atunci cand va mirati ca lumea nu intelege argumentele pe care le folositi.
  1. In cazul Ponta, de ce ar fi ok ca un om sa fie acuzat fara sa fie audiat? In ce tara se permite asa ceva? Si cati dintre ​dvs ati accepta ca dvs sau ca politicienii pe care ii sustineti sa fie acuzati fara sa aiba dreptul, inainte, sa isi spuna si ei punctul de vedere​? Si nu vorbim doar despre politicieni, ci despre orice fel de om. Va amintesc cazul Rarinca, unde doamna respectiva a stat 6 luni in arest pentru ca apoi un verdict sa spuna ca e nevinovata – si era o persoana obisnuita, nu cineva cu pile sau cu conexiuni. Noi nu discutam aceste cazuri, pentru ca o propaganda incredibila ne spune ca asta inseamna atentat la justitie.
  1. Daca vreti sa discutati cazul Ponta, discutati-l, dar nu-l absolutizati. Nu il tratati ca fiind decisiv pentru continuarea sau oprirea luptei anti coruptie. Lupta trebuie sa continue, iar Ponta (vreti sau nu) este unul dintre cei care a​u​ contribuit pozitiv la asta (prin finantarea suplimentara a justitiei, prin evitarea unor numiri politice la varf, prin temperarea tentatiei de a confisca politic justitia, care vine natural oricarui partid ajuns la putere).

Argumente de ascultat de catre cei din stanga:

  1. Este clar ca ​perceptia publica, inclusiv externa, e proasta, cand sunt oameni in functii anchetati; ​e normal ca publicul sa ia in calcul varianta demisiei, chiar daca ​de multe ori astfel de decizii ​nu ​exista (nu dau caz din Romania, dau cazul lui Bill Clinton, acuzat de procurorul Sta​r​r,​ prin 1998​ pe foarte multe capete de acuzare, a ramas in functie fara probleme, pana la finalul mandatului).
  1. Daca se vad abuzuri, in cazul Rarinca sau altele, nu trebuie reactionat disproportionat​ impotriva statului de drept​. Trebuie corectat ce e de corectat, dar nu trebuie taiata puterea justitiei. Daca reusiti sa convingeti institutiile ca nu le luati puterea, ci doar corectati portite care duc la abuzuri, facem cu totii un mare pas inainte.
  2. Nu amestecati protestele legale cu cele ilegale; daca unii incalca legea,​ ei trebuie sanctionati, dar nu atacati toate protestele, ca principiu. In ciuda patimii unor voci din dreapta, am vazut ca aceasta ​distinctie a fost pastrata si de premier, dar si de ministrul Justitiei. Democratia trebuie transata in Parlament si prin mijloace politice, nu prin fortari institutionale sau strada.
  1. Nu incetiniti lupta impotriva coruptiei, pentru ca ea este dorita de electoratul tuturor partidelor. Una este ca niste parlamentari sa isi sustina, legitim si legal, punctul de vedere, si alta e ce se face institutional. Eforturile ANAF trebuie continuate, in paralel cu cele ale DNA. Finantarea suplimentara (din ultimii ani) pentru institutiile justitiei trebuie mentinuta. Iar politizarea trebuie evitata de ambele parti.
  1. Chiar daca parlamentul voteaza pro PSD si pro Ponta, nu trebuie amestecat politicul cu justitia. Asadar, sa nu fie trase concluzii disproportionate din aceste voturi – daca apar elemente noi, ​vor fi necesare noi forme de reconfirmare a legitimitatii. Dar putem pastra o atitudine ok doar daca eliminam mare parte din patima existenta in analizele/reactiile actuale.

 

Care sunt cel​e​ mai mar​i risc​uri​, daca astfel de argumente sunt ignorate:

  • sa nu mai existe dialog putere-opozitie-institutii, cu consecintele de rigoare
  • sa isi arate fiecare ce are si ce poate (oameni in strada, folosirea institutiilor in lupta politica etc)
  • sa se transmita in paralel povesti confuze catre partenerii externi, care sa arate ca Romania s-a transformat dintr-o tara stabila intr-una haotica si balcanica, la cheremul unor manipulari care servesc doar interese rusesti
  • sa oprim o directie economica buna, prin decizii care sa reseteze jocul si sa ne arunce in crize din care ne-am chinuit enorm sa iesim in acesti ani

 

O ultima precizare, strict analitica:

​​

in prezent, nu avem o criza politica, conform definitiilor. O criza politica ​apare atunci cand exista un blocaj dintr-un vid legislativ sau din cauza unor decizii ale institutiilor politice in afara zonei lor de atributii (ex: Iohannis sa-l suspende pe Ponta, desi n-are dreptul; sau Ponta sa vrea sa ramana in functie, peste votul Parlamentului). Pentru moment, respectarea legii ne tine in cadrul ordinii constitutionale. Avem Guvern, avem majoritate functionala, avem justitie care isi face treaba, avem premier care ofera justitiei punctul sau de vedere (si raspunde cererii procurorilor de a oferi explicatii) etc. Ceea ce nu avem este dialogul intre toti cei implicati de pe pozitii in care sa existe ceva mai multa empatie. Poate ca pasiunea acestor zile se va mai estompa, si vom vedea cu totii ce functioneaza si ce nu, cu adevarat.

Romania este inca functionala (stabila social, in crestere economic, ​sigura intr-o regiune agitata si cu institutii care aplica legea) – si nu vad de ce nu ar putea fi si in continuare…

Persoane de interes:    Alina Gorghiu    Vasile Blaga    Victor Ponta   

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro