Exercitiu de imaginatie – cum ar fi sa credem ca toti adversarii nostri au si ei putina dreaptate? Cum ar fi sa dam la o parte valul de ura, si sa ascultam si ceva din fond? Nu-i asa ca am incepe sa vorbim unii cu altii, in loc sa aruncam cu noroi din instinct? Nu-i asa ca am incepe sa ne dam seama ca problemele se pot rezolva, si ca exista solutii pentru viitor?
De cateva zile (chiar saptamani) exista o preocupare tot mai mare in media (in special in zona fostilor sustinatori ai presedintelui precedent) prin care este atacata coabitarea Iohannis-Ponta si este stimulata iesirea presedintelui la atac. Cazul Codului Silvic este doar unul dintr-o lista mai lunga…
Se cauta argumente pentru care Ponta nu mai trebuie tolerat (iata cum il defineste Cristian Tudor Popescu pe premier, iata ce scriu analistii de la Ziare.com, sau ce teze promoveaza de ceva timp vocile de la Hotnews), se fac campanii in presa despre temele pe care presedintele trebuie sa le foloseasca pentru a incepe noi atacuri la Guvern si premier, sa depun eforturi extraordinare pentru a fi schimbat stilul de comunicare al presedintelui (astfel incat acesta sa devina un fel de Basescu 2, adica un Presedinte care le preia temerile si ideile, le promoveaza subiectele si le poarta luptele). Totul, in perspectiva unei lupte intre cele doua Romanii definite de alegerile de anul trecut (Romania USL-ista, cea care a votat schimbarea guvernului si a majoritatii acum doi ani si ceva, si Romania pro-Iohannis, cea care a votat impotriva lui Ponta la presedintie si pentru un presedinte de dreapta), si in favoarea unei minoritati isterice, care isi vede supravietuirea publica in pericol in cazul in care majoritatea refuza aceasta lupta.
Inainte de a discuta cauzele acestei ofensive, merita sa amintim cateva cifre din cercetarile recente, care confirma ceva ce poate parea contraintuitiv pentru sustinatorii talibani din cele doua tabere, dar care este cat se poate de logic: majoritatea romanilor vor coabitare; vor intelegere intre Presedinte si Premier; vor sa nu mai fie scandalul din ultimii 10 ani si, mai ales, vor ca politicienii sa isi exercite menirea (aceea de a genera acord pe solutii in temele importante, indiferent de lucrurile care ii separa).
Voi cita din sondajul INSCOP cel mai recent (pentru a nu fi acuzat ca folosesc cifrele CSCI, desi sunt similare). INSCOP, intr-o masuratoare publicata in Adevarul, anunta ca romanii vor coabitare:
– 72,7% cred ca, atunci cand au puncte de vedere diferite, presedintele si premierul trebuie sa gaseasca solutii de compromis!
– Doar 16% cred ca presedintele sau premierul trebuie sa tina de propria pozitie, fara compromisuri
– 58,5% cred ca actualul Guvern trebuie sa isi incheie mandatul la termen, dublu fata de cei care cred ca e nevoie de alegeri mai rapid
– Doar 22,8% dintre romani cred in sansa unei motiuni de cenzura impotriva Guvernului Ponta
Cifre similare au reiesit si din alte cercetari (IRES-ul masura impactul pozitiv al pactului de coabitare dintre Ponta si Basescu, in 2013; la fel, si CSCI masura nevoia de coabitare, inclusiv in ianuarie 2015, cand constata ca doar 10% dintre romani doreau ca presedintele Iohannis sa fie mai agresiv in relatia cu premierul Ponta).
Romanii vor ca politicienii sa se inteleaga, chiar daca provin din partide diferite. Din acest motiv, l-au apreciat pe Ponta cand a intins o mana spre MRU (cand era in opozitie), cand a fost de acord cu colaborarea institutionala cu Basescu (in 2013) sau dupa alegeri, cand a ales o relatie functionala cu noul presedinte.
Din acelasi motiv, l-au apreciat si pe Iohannis, care a preferat sa nu inceapa noi dispute, si a preferat sa se concentreze pe lucruri mai concrete (Tatiana Bran enumara aceste realizari, absolut palpabile, si de salutat indiferent din ce tabara esti). De altfel, reamintesc ca atitudinea constructiva e cea care a dus la revenirea fostului presedinte in viata publica, dupa infrangerea PDL din 2012.
In prezent, obsesia conflictului politic este intretinuta doar de voci partizane, care nu pot intelege o tara in care dialogul si cooperarea ar fi regula. De ce? Este relativ simplu – daca dispare teza razboiului intre palate, o buna parte din analiza publica romaneasca ar trebui sa se readapteze; ar trebui sa se profesionalizeze, sa fie axata pe continut, sa abordeze temele concrete care ii preocupa pe oameni, si sa se concentreze si altceva decat despre razboi politic. Sigur ca ar fi greu de facut asta, e mai simplu sa instigi la continuarea inertiala a disputelor din anul electoral trecut.
Spre lauda lor, atat presedintele cat si premierul, nu au cazut pana acum in aceasta capcana. E drept, insa, ar fi putut valorifica mai mult din ceea ce consideram a fi, la inceputul acestui an, o sansa istorica. S-au facut pasi inainte, se fac reforme importante (bani mai multi pentru aparare, reforme fiscale, masuri anti-saracie, dialog pe reforme politice etc), dar nu se depaseste inca un anumit nivel.
Personal, cred ca ambii actori au nevoie de mai multa incredere in institutiile pe care le reprezinta si de mai mult dialog – au nevoie sa nu mai considere fiecare tema drept o incercare a celuilalt de a-l provoca sau de a-l scoate din pepeni (o astfel de prezumtie exista la Traian Basescu, un maestru al adormirii vigilentei si al atacului sub centura, dar nu are de ce sa existe la cei doi).
Cred ca inteligenta colectiva a romanilor trebuie luata in considerare. Anul trecut, romanii au vrut impartirea puterii (nimeni sa nu detina puterea absoluta – de aceea i-au luat-o in 2012 lui Basescu si de aceea nu i-au dat-o pe toata lui Ponta anul trecut), iar acum vor ca politica sa nu mai fie o sursa de scandal si de cearta (asa cum si-au dorit de foarte mult timp). Daca liderii politici cad in capcana politicienilor si declanseaza batalii politice majore, doar pentru a satisface asteptarile unor ziaristi care nu stiu altceva, vor suferi si ei consecintele erodarii increderii.
Daca insa, in schimb, vor alege dialogul, exista sansa unui nou inceput – unul in care romanilor li se da sansa unui spatiu public constructiv, pozitiv si preocupat de viitor (unul in care discutam mai mult despre cum crestem finantarea in cercetare, de pilda, pentru ca UEFISCDI sa gestioneze bugete cu 40-50% mai mari in fiecare an, pentru ca Romania sa ajunga la 2% din PIB pentru cercetare in cativa ani, asa cum cere strategia Europa 2020, in loc sa discutam despre cum taberele diverselor culori politice sa-si imparta institutia care aloca bani pentru cercetare). Anul 2015 este un examen pentru politicieni si pentru lideri – unul din care Romania poate evolua, sau dupa care poate reveni la stagnarea atat de avantajoasa pentru unii…
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
