Congresul extraordinar al Partidului Conservator a insemnat un moment important pe scena politica romaneasca, fiindca unul din liderii vizibili ai ultimilor ani, Dan Voiculescu, a predat stafeta unei noi echipe de conducere. In teoria politica, cel mai complicat moment al existentei unui partid politic este examenul schimbarii liderului sau fondator. Daca gruparea rezista si isi continua traseul, se poate spune ca este, cu adevarat, un partid politic. Partidul Conservator da, in acest moment, un astfel de examen. Iar raspunsul nu il avem acum, dupa congresul de duminica, ci il vom avea dupa acest intreg ciclu electoral. Raspunsul nu este important doar pentru PC, ci si pentru restul societatii, fiindca acest examen se da in fata societatii.

Romania a mai avut partide care, dupa ce si-au schimbat liderii, au decazut treptat pana la momentul in care au disparut total din calculele privind puterea politica. Poate ca cel mai ilustru exemplu este dat tocmai de cel la care Dan Voiculescu a facut referire duminica, in momentul in care incerca sa tina sala sub control: PNTCD. Taranistii nu au stiut niciodata sa gestioneze disparitia lui Corneliu Coposu si, desi imediat dupa aceasta au intrat la guvernare pe valul de simpatie generat de victoria CDR, nu si-au revenit niciodata pe deplin. Ba mai mult, in momentele in care au trebuit sa demonstreze ca stiu sa se comporte ca un partid, au esuat lamentabil. Iar efectul a fost ca, dupa ce au pierdut accesul la putere, au pierdut orice liant care ii tinea impreuna.Marele risc pentru Partidul Conservator este, in urmatoarele saptamani, sa se comporte la fel ca intreaga clasa politica romaneasca, respectiv conflictual, agresiv, incapabil de dialog si de unitate. Daca taberele care s-au format cu prilejul competitiei din prezent raman si in continuare, daca nu va exista un mesaj clar din partea noii conduceri, daca nu se vor canaliza energiile evidentiate duminica spre campania electorala, este foarte posibil ca urmatoarele luni sa duca la erodarea accentuata a acestui partid. Lista de conditionari este foarte mare si va continua sa creasca. Sarcina noii conduceri este una foarte dificila, dar nu imposibila. Atitudinea lui Dan Voiculescu de duminica deschide doua posibilitati de evolutie viitoare. Prima, cea sugerata de linia generala a mass-media din aceste zile, este cea conform careia partidul va recepta momentul ca pe un pas inapoi si ca pe o slabire a fortei din anii trecuti. Fara rabdarea de a se mai ocupa de partid, Dan Voiculescu poate ajunge sa ridice piciorul de pe pedala de acceleratie si, nelasand partidul sa evolueze singur, sa il traga in jos, ajutand la slabirea sa. A doua posibilitate de evolutie tine de modul optimist de interpretare a semnalului pe care Dan Voiculescu l-a dat colegilor sai. Printr-o atitudine critica, chiar agresiva, exista si posibilitatea ca organizatiile sa perceapa viitoarele luni drept o provocare, fiecare fiind preocupat sa isi maximizeze sansele prin rezultate bune. Constienti ca exista foarte putin loc liber la alte partide, cei din PC s-ar putea sa isi dea seama ca sunt pe cont propriu si ca de ei, nu de Voiculescu si Antenele lui, depinde succesul lor in alegeri. Daca vor face acest rationament si daca vor evita gesturile categorice, exista sansa ca la alegerile locale sa se prezinte intariti. Obisnuiti, pana acum, ca Partidul Conservator sa obtina rezultate in special prin negocieri politice si mai putin prin performanta proprie, membrii obisnuiti de partid s-au mobilizat destul de putin la alegerile europene, iar acest fapt s-a vazut. Acum, li se cere sa se descurce si sa demonstreze ca au capacitate de organizare si de actiune politica. Sansa conservatorilor este aceea ca nu sunt un partid nesemnificativ. Au o pondere parlamentara, au primari, au consilieri locali si judeteni, au acces la diverse resurse utile in politica si, de asemenea, au experienta. Din acest motiv, jucand bine cartea alegerilor locale, au posibilitatea de a demonstra ca inca reprezinta ceva.

Lunile urmatoare vor fi complicate, de altfel, pentru majoritatea partidelor politice importante. PSD va avea de demonstrat daca este capabil sa isi reuneasca sub aceeasi cupola liderii diferiti, altadata ostili. PNL va avea de gestionat problema relatiei dintre partid si guvern, o relatie pe care in trecut PSD a valorificat-o in cel mai bun scor obtinut vreodata de un partid aflat la putere. PD-L va trebui sa valorifice potentialul imens pe care toata lumea i-l prezice si sa nu dezamageasca, desi nu are experienta ca partid mare. UDMR nu si-a clarificat inca relatia cu radicalii maghiari. PC, in acest tablou, are o soarta la fel de complicata ca si celelalte partide. Dar, daca partidele enumerate mai sus au posibilitatea de a se redresa in cazul obtinerii unui rezultat sub asteptari, in cazul PC un rezultat slab ar putea insemna sfarsitul existentei sale ca formatiune importanta.

Articol publicat si in Ziarul Financiar

Persoane de interes:    Corneliu Coposu    Dan Voiculescu   

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro