Pe rand, liderii partidelor importante din Romania s-au pronuntat in legatura cu posibilitatea modificarii Constitutiei. Demersul are la baza si o justificare corecta, si anume necesitatea racordarii cadrului constitutional la cel european, dupa integrarea in UE. Exista inca perspectiva adoptarii unui Tratat constitutional comun, chiar daca votul recent din Irlanda a aparut ca o piedica temporara. Asadar, din acest punct de vedere, a vorbi despre modificarea Constitutiei si a profita de contextul european pentru a face corecturi la textul de baza nu este, in sine, un lucru rau. Dimpotriva.  Dar modul in care s-a incercat construirea actualei dezbateri arata ca nu se va ajunge la nimic pozitiv. Prima observatie este aceea ca motivele pentru care fiecare partid vorbeste despre aceasta tema nu au nicio legatura cu dorinta sincera de a imbunatati cadrul constitutional.

Mircea Geoana a initiat subiectul pentru a-si oferi o iesire populista din tema votului din parlament pentru sustinerea politica a lui Adrian Nastase. Desi lider al PSD, Geoana nu a inteles niciodata care sunt valorile pe care partidul si electoratul sau le pretuiesc. Prin urmare, mereu s-a raportat la acesta din exterior, fiind mai preocupat de ce se vorbeste despre el in redactiile ziarelor si in birourile altor partide decat de parerea colegilor sai din tara. Asadar, dupa ani de zile in care a abandonat conceptul de solidaritate si a permis ca PSD sa fie redus la statutul de partid de anvergura medie, Geoana nu ar fi putut sa isi asume oricum discursul luptei politice impotriva puterii si a preferat solutia facila a modificarii Constitutiei. Boc si Tariceanu au reactionat neasteptat de constructiv, demonstrand fiecare in parte mari valente de populism. Ambii au acceptat ca se poate vorbi de modificarea Constitutiei si ambii si-au reiterat propriile puncte de vedere. A discuta inainte de alegeri in Romania despre modificarea Constitutiei este un nonsens. Experienta a aratat mereu ca modificarile apar abia dupa alegeri si nu inainte. De altfel, exista si o traditie a conturarii regimului politic romanesc abia dupa vot. Regimul comunist a fost oficializat dupa alegeri si nu inainte de ele, in 1947. La fel, prima Constitutie post-decembrista a aparut la un an si jumatate de la alegeri. Prima Constitutie, din 1866, a urmat alegerilor facute dupa lovitura de stat impotriva lui Cuza. Exemplele pot continua. Dar si realitatea noastra post-decembrista arata ca partidele nu se mobilizeaza pentru a discuta serios pe marginea modificarii regimului constitutional decat dupa alegeri. Acest mecanism evidentiaza cat de fragile sunt toate modificarile, fiindca ele sunt facute de structuri politice care, dupa alegeri, se considera in mod gresit imuabile. De altfel, marea problema a acestor modificari (apropo, in Romania nu doar ca au existat sapte constitutii in 150 de ani, revizuite de zeci de ori, dar am avut si vreo 18 legi electorale) este tocmai aceea ca, fiind facute pe baza unui rezultat electoral, sunt evident captive emotiei unui moment punctual si se definesc pornind tocmai de la acest rezultat. Niciodata in Romania nu s-a incercat mecanismul negocierii unei revizuiri constitutionale care sa fie aplicabile peste mai multi ani, astfel incat sa nu fie luat in calcul efectul strict personal al noilor reglementari.

Ajungem, aici, la o alta problema a discutiilor despre Constitutie. Teoretic, o Constitutie are prin definitie rolul de a limita exercitarea arbitrara a puterii si de a impune legea. Or, in Romania, sensul real al modificarilor constitutionale este tocmai acela de a modifica raporturile de forte astfel incat fiecare sa-si mareasca posibilitatea de a exercita puterea. Or, in acest fel, Constitutia devine doar o forma exterioara, o simulare a democratiei. PSD si PNL vor o republica parlamentara, tocmai pentru a intari forta propriilor grupuri impotriva presedintelui actual, Traian Basescu. Iar PD-L, evident, vrea republica prezidentiala, pentru ca Traian Basescu sa aiba puteri si mai mari. Limitarea puterii, ca esenta a constitutiei, nu a fost o realitate niciodata in Romania. In comunism, mecanismul era nefunctional si formal, iar in perioada de dinainte, puterea regelui era practic limitata doar cu privire la functionarea justitiei. A vorbi, in prezent, despre nevoia de a limita puterea institutiilor politice, astfel incat legea sa prevaleze, pare foarte nerealist, oricat de corect ar fi din punct de vedere principial.

De fapt, discutiile foarte discrete de saptamana trecuta legate de posibilitatea instituirii unui regim de monarhie constitutionala nu se refera la limitarea puterii sefului statului, asa cum s-ar putea credea, ci tocmai la oficializarea rolului dominant al acestuia. In trecut, regele conducea Romania dupa un mecanism simplu: revoca guvernul, numea un nou guvern, dizolva parlamentul, organiza „noi” alegeri care duceau la formarea unei majoritati parlamentare pentru acest nou guvern. Va suna cunoscut? Asta incearca sa faca Traian Basescu de cand si-a dat seama ca nu poate colabora cu Tariceanu. Basescu vrea sa se comporte ca un rege, iar modificarea Constitutiei poate fi, pentru el, mijlocul prin care isi poate impune aceasta dorinta. Atunci cand Emil Boc critica declaratiile lui Tariceanu despre monarhie ca fiind nepotrivite, se referea doar la sensul propriu al acestui concept, nu si la fondul sau.

Din pacate, in acest context, ideea monarhiei constitutionale, indiferent cat de nerealista sau nepotrivita ar fi ea, nu va fi niciodata discutata serios, chiar daca ar merita acest lucru, macar ca forma de respect. La fel ca in prima parte a anilor ’90, cand discutia despre monarhie a fost expediata populist, si acum vom trece mult prea rapid peste asta. De asemenea, vom trece foarte rapid peste tema modificarii Constitutiei si a imbunatatirii ei, fiindca traditia (in cazul de fata, incarnata in Ion Iliescu) ne spune ca nu e momentul. Va fi abia dupa alegeri, cand vom vedea cine a castigat si cata forta are pentru a-si consolida puterea prin noi reguli constitutionale.

Articol publicat si in Ziarul Financiar

Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu    Emil Boc    Mircea Geoană   

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro