Schimbarea din PDL se invarte intr-un cerc vicios (si la propriu si la figurat). Mentinerea actualei situatii este clar perdanta din perspectiva credibilitatii, insa si ignorarea celor care inca mai obtin rezultate in alegeri (precum Boc, Falca si Pinalti) nu poate fi o solutie dpdv organizatoric. Iar venirea la varf a unei noi garnituri este greu de impus pentru ca nu ne putem imagina ca este posibila aducerea cu adevarat a unei “noi” garnituri, in totalitate. Dar cercul vicios vine din lipsa unui raspuns la o intrebare pe care o puneam mai demult, in legatura cu echipa de conducere a PDL Bucuresti, despre care prefatam ca va fi zdrobita in alegeri tocmai pentru ca nu mai reprezinnta pe nimeni. Pe cine mai reprezinta, de fapt, PDL? Si nu ma refer la pe cine pretinde ca reprezinta (pentru ca aici lista poate fi lunga – populismul este facil, iar a promite poate oricine), ci chiar la cei pe care ii vedem a-i reprezenta. Cum? Prin oamenii pe care ii promoveaza, prin categoriile sociale pe care le ajuta, prin actiunile pe care le fac in mod direct.
Or, la aceasta intrebare, cei din PDL nu mai au nici un raspuns de ceva timp! Intr-o vreme, acum vreo 10 ani, reprezentau o zona speciala a clasei de mijloc si pareau ca lupta efectiv pentru aceasta. De aceea erau si partid dinamic si performant. De aceea, Traian Basescu a avut si succes in campaniile pe care le-a dus. De aceea s-a alaturat acestui partid si o parte a intelectualitatii (si nu ma refer la cei care au fost trecuti dupa 2005 pe state de plata bugetare, ci pe cei care chiar sincer credeau in actiunea PD).
Dupa o vreme, dupa instalarea serioasa la fotoliile guvernarii, dupa obtinerea de functii in teritoriu, dupa ajungerea la resursele de toate felul pe care statul le ofera, cei din PDL au trecut la un alt nivel de reprezentare – au inceput sa il reprezinte mai cu seama pe Traian Basescu. Desi, initial, acest lucru parea o strategie utila si facila, ulterior aceasta a devenit perdanta. Pentru ca, in paralel cu transformarea totala intr-o portavoce a presedintelui (functie facila, cata vreme reprezenta doar repetarea cuvant cu cuvant a mesajului dinspre Cotroceni), s-a pierdut functia de reprezentant al vocii publicului dinamic si reformist, cel care a constituit mereu baza PD. E mai greu sa dialoghezi cu un public extins, divers, eventual schimbator si cu care trebuie sa fii mereu corect. E mai simplu sa fii doar o extensie a unei voci unice, si sa stai cuminte la adapostul ei. O perioada, aceasta solutie de reprezentare n-a avut probleme – cata vreme presedintele era inca sustinut de o parte din public, si PDL a beneficiat de acest lucru. Mult timp, celelalte partide se uitau cu un soi de admiratie ascunsa la disciplina si organizarea PDL, pe care o invidiau si o considerau sursa victoriilor electorale ale taberei lui Traian Basescu.
Adevarata sursa a victoriilor nu a fost organizarea (desi aceasta a ajutat, e drept), ci legatura legitima a partidului si, mai ales, a presedintelui Basescu, cu electoratul sau. Acest electorat stia pentru ce lupta si era dispus sa sustina si PDL si pe Traian Basescu, daca acestia ii ramaneau fideli.
Momentul guvernarii PDL (anii 2009-2012) au functionat insa ca un turnesol socant. Nu neaparat prin taierile dure asumate, ci in special prin atitudinea pe care acest partid si presedintele Basescu au adoptat-o. Si-au asumat masuri dure, e drept, dar n-au stiut cum sa le puna in practica astfel incat sa para ca sunt solidari cu populatia, ca sunt atenti la problemele oamenilor si ca inteleg drama prin care oamenii trec. N-au reactionat la abuzuri si nedreptate, n-au stiut sa mai spuna adevarul, n-au mai fost corecti cu oamenii. Dimpotriva, in paralel cu taierile, am asistat la nenumarate exemple de aroganta, coruptie, risipa si sfidare. Aceasta atitudine, egal impartasita de liderii PDL si de presedintele Basescu, este cea care a indepartat PDL de propriul electorat si nu neaparat masurile de austeritate! Cat timp nu vor intelege aceasta situatie, nu au nici o sansa de reformare si de reabilitare electorala. Chiar si schimbarea lui Emil Boc cu MRU s-a facut cu aroganta si infatuare – pana la urma, electoratului i s-a transmis ca nu stie sa aprecieze ce primeste si cat de norocos este ca este condus de acesti oameni! Vedem cum a reactionat ieri Emil Boc la propria demisie – el continua sa spuna ca s-a sacrificat pentru masurile corecte pe care le-a luat! Or fi fost corecte, dar nu par asa! Cata vreme prietenul sau, Apostu, este in puscarie pentru coruptie, iar liderii PDL par azi mult mai bogati comparativ cu populatia pe care ar fi trebuit sa o ajute – Boc nu poate fi deloc credibil in legatura cu propriul sacrificiu!
Cu siguranta, PDL va gasi o solutie organizatorica pentru perioada urmatoare – cu sau fara MRU, cu sau fara garda veche, cu sau fara echipa Udrea-Anastase-Boc. Dar ceea ce trebuie sa isi schimbe, pentru a mai conta cu adevarat in politica activa, este relatia sa directa cu electoratul pe care l-a dezamagit dramatic. Comunicarea cu acesta este ceea ce conteaza – iar gesturile de schimbare trebuie sa fie credibile pentru acest public. Daca nu, alegerile din toamna vor consemna aceleasi rezultate ca si cele de acum. Poate chiar mai rau! Pana la urma, si PNTCD avea cam 15 procente la localele din 2000, iar apoi n-a mai intrat in Parlament. Niciodata!
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
