In conditiile in care paginile din jurul acestui articol sunt pline de stiri alarmiste despre ce se mai intampla prin economia reala, agenda politicienilor este dominata de teme care au legatura doar cu siguranta pozitiei lor politice. Declaratiile presedintelui din Ungaria il prezinta fara dubii pe Traian Basescu drept candidat la presedintie. Scandalul legat de Ministerul de Interne e rezultatul presiunilor politice si nu al dezbaterilor pe buget, cum a dat de inteles, in mod oficial, ministrul demisionar. Detinutii eliberati de sistemul corupt, armele furate dintr-o institutie lipsita de transparenta sau crimele de la Brasov atrag atentia politicienilor pentru ca ziarele si televiziunile sunt suficient de dornice de rating pentru a le supralicita. Cu siguranta, daca o alta tema va aparea in zilele urmatoare, ea va intrece in interes cursa actuala de dezvaluiri despre Gorbunov si prietenii sai din sala de forta.
In acest timp, are loc un eveniment cu adevarat important si cu efecte categoric mai ample asupra noastra, a tuturor, dar care a fost trecut in penumbra – definitivarea bugetului pe anul 2009. Fiindca, in ciuda declaratiilor de la finalul saptamanii trecute, acest proces nu s-a incheiat. Bugetul nu e inca finalizat, iar principiile sale, desi aprobate in sedinta de guvern, nu sunt inca deloc clare. Marirea de 5% pentru salariile bugetarilor a disparut, subventiile la medicamente se acorda, dar doar pentru cei cu venituri foarte mici, CAS-ul creste, iar bugetele de investitii sunt inca neconturate. Toate pe fondul unor analize ultraoptimiste cu privire la incasarile bugetare (infirmate de catre vestile care prezinta incasarile bugetare cu 20% mai mici in ianuarie). Avem, asadar, o dezbatere extrem de serioasa si de grava, care ar merita mult mai multa atentie din partea tuturor. Cu siguranta, firmele sunt interesate de asta. La fel, angajatii (nu doar cei bugetari, ci si ceilalti care platesc taxe si impozite).
Din pacate, temele economice nu sunt suficient de atractive pentru a face mereu stiri de prima pagina (singura zona care pare ca atrage suficient de mult atentia politicienilor incat sa se mobilizeze si sa reactioneze vizibil). Mult mai atractive sunt, oriunde in lume – nu doar la noi, stirile despre infractiuni, despre violuri, despre accidente de circulatie, despre scandaluri cu iz nationalist sau despre certuri din orice zona de vizibilitate (politica, fotbal, monden etc). Se confirma, asadar, prognozele celor care spuneau ca anul 2009 va fi unul dominat de probleme economice. Este firesc, intr-un cadru atat de influentat de ce se intampla cu fluxurile de capital, cu marile afaceri, marile investitii si marii actori economici. Pentru multi dintre noi, aceasta criza va insemna schimbarea radicala a stilului de viata, fie prin reorientari in activitate, fie prin redefinirea propriului buget, fie chiar prin migratie.
Apelul la politica, in aceste conditii, reprezinta singura cale prin care oamenii obisnuiti, patroni sau angajati, incadrati la stat sau nu, pensionari sau activi, poate sa influenteze cumva realitatea din jur. Statul este singurul actor institutional suficient de puternic incat sa poata influenta realitatile economice si sociale si, deci, este fireasca intoarcerea noastra, a tuturor, cu fata catre stat. Chiar si cei care vor ca statul sa nu intervina foarte mult si prefera o viziune libertariana sau neoconservatoare cu privire la rolul statului se vad nevoiti sa fie in astfel de perioade mult mai activi pentru a-si sustine in fata statului punctul de vedere. O democratie functionala apare atunci cand semnalele societatii nu doar ca ajung la structurile de conducere, dar mai ales produc si feed-back-uri consonante cu aceste semnale. Altfel spus, cresterea imensa a temerilor economice, confirmata si de sondajele de opinie care deja sunt dominate doar de tematica economica, trebuie sa duca la o reorientare puternica a politicienilor in alegerea propriilor agende.
Ce se intampla insa atunci cand, cum pare ca se intampla in Romania, politicienii doar mimeaza interesul pentru agenda economica si sunt preocupati tot doar de subiecte aparent colaterale (precum cele enumerate mai sus)? Exista doua tipuri de evolutii. Prima este aceea in care cetatenii devin tot mai alienati si mai constienti ca, desi este criza, statul nu este un actor suficient de puternic sau de empatic pentru a interveni ca sa-i protejeze si ca sa le prezerve nivelul de trai. De aici se ajunge fie la parasirea tarii, fie la intarirea frustrarilor care alimenteaza discursuri sau mesaje extremiste. Oricum, este varianta pasiva care face ca cetatenii sa devina foarte usor victime ale manipularii prin discurs.
A doua evolutie este cea activa, care inseamna asumarea de catre toti cetatenii a unui rol mai activ in societate, astfel incat semnalele sa fie tot mai greu de ocolit. Agentii economici se pot organiza mai bine in a-si face lobby la nivel guvernamental. Angajatii pot deveni mai virulenti in a-si proteja drepturile prin miscari sindicale. Societatea civila poate presa tot mai mult societatea politica pentru a tine cont de diverse puncte de vedere. Pe scurt, folosesc mecanismul actual al influentarii agendei politicienilor prin mass-media, care inseamna transformarea problemelor economice in probleme politice si chiar sociale. Teama cea mai mare a politicienilor este ca aceasta criza economica sa nu produca si efecte sociale, fiindca asta ar insemna mari eforturi proprii pentru recastigarea sprijinului electoral. Daca insa criza economica nu va deveni, in Romania, si una sociala, atunci ma tem ca probleme precum cea a bugetului vor fi mereu tratate marginal.
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
