Modul in care s-a luat decizia nominalizarii lui Cristian Diaconescu in postura de candidat la Bucuresti ascunde mai multe probleme majore cu care conducerea actuala nu doreste sa se confrunte. Profitand de imaginea foarte buna pe care fostul purtator de cuvant o are si de potentialul sau politic, se pune capac pe cateva saptamani de agitatie si incoerente politice, care insa nu au fost deloc rezolvate pana acum. Dimpotriva. Trei sunt personajele care, cu aceasta ocazie, si-au acoperit probleme majore si care vor incerca sa iasa pozitiv dintr-un proces care, altfel, ar fi trebuit sa ii responsabilizeze major.
Primul personaj cu probleme este chiar liderul organizatiei de Bucuresti, Marian Vanghelie. Cu o imagine controversata, cu reactii de respingere in tara in randul majoritatii organizatiilor, cu o prestatie mai slaba la sector comparativ cu primul sau mandat si cu un profil de politician criticat permanent de presa, Vanghelie s-a aflat recent intr-o postura dificila. Dorinta sa de a deveni candidat la Primaria Capitalei a ascuns negocieri lungi si dure menite a-i asigura lui Vanghelie un loc caldut, ferit de problemele care ar putea aparea daca rezultatul la locale ar fi unul similar cu cel de la europarlamentare. Presiunea fundamentala de care insa liderul organizatiei de Bucuresti nu poate scapa este aceea ca, in ciuda jocurilor politice si a eficientei actiunilor sale din interiorul partidului, organizatia pe care o conduce nu a reusit sa produca lideri capabili sa castige alegerile. La Capitala, singurii pesedisti care stau bine in sondaje sunt Sorin Oprescu, Victor Ponta si Cristian Diaconescu, toti trei din afara organizatiei lui Vanghelie. Singurul cu o legatura cu structura PSD din Capitala este doctorul Oprescu, dar acesta a fost insa si cel mai dur respins de catre primarul de la 5. Ulterior, la sectoare s-a repetat aceeasi problema. Fara resurse umane credibile, Vanghelie a incercat sa impinga in fata nume de la centru. Dincolo de motivele pentru care a vrut sa atraga tineri cu perspective politice bune in campanii cu care, sa fim realisti, nu au niciun fel de legatura, se remarca deficitul de resurse umane. Dupa o lunga perioada in care Vanghelie a dominat organizatia din Bucuresti, nu s-a reusit promovarea unor lideri noi, mai apropiati ca profil de ceea ce asteapta electoratul bucurestean. Dupa ce alegerile se vor fi terminat, cine va dori sa consolideze social-democratia in Capitala ar trebui sa porneasca tocmai de la aceasta realitate.
Al doilea personaj cu probleme este Miron Mitrea, seful de campanie al PSD. Proaspat revenit in echipa de conducere a partidului, Mitrea s-a vazut la un moment dat la mijloc. Bun organizator, Mitrea nu stia foarte bine ce are de organizat, cata vreme lupta dintre Oprescu si Vanghelie tindea sa devina un motiv de divizare interna. La un moment dat, a incercat sa intervina ca o a treia cale, capabila sa anihileze divergentele. Dar capacitatea sa de mediator intern de partid a fost puternic lovita de mesajul venit de la Cotroceni, transmis in direct la un post tv, conform caruia Mitrea nu va avea nici o sansa intr-o confruntare cu Blaga. Imediat au aparut speculatii despre cat de vulnerabil este in continuare Mitrea din cauza dosarelor sale inca insuficient clarificate. Si, pe cale de consecinta, seful de campanie a revenit la functia sa. Acum, aspiratiile sale de a domina partidul sunt puse sub semnul intrebarii tocmai de ambiguitatea pozitiei sale. Este de partea lui Vanghelie (cel caruia a vrut sa-i ia locul in cursa pentru Bucuresti), de partea lui Geoana (cel care nu se bucura cand are alaturi un lider prea puternic) sau de partea lui Diaconescu (al carui eventual succes la primarie i-ar aduce laude cu privire la organizare, dar i-ar bloca ascensiunea in PSD)? Sunt intrebari care vor ramane si care ascund, de fapt, o problema mai mare in acest partid: in ce masura liderii importanti sunt dispusi sa treaca peste interesele personale, peste jocurile politice proprii, pentru a participa la un efort mai larg, facut in beneficiul comun al intregului partid?
In fine, a treia persoana cu dificultati este presedintele Geoana. El a reusit o lovitura importanta prin nominalizarea lui Diaconescu, fiindca in acest fel a eliminat acuzatiile care il indicau un sustinator al lui Vanghelie si a propus o solutie care se potriveste principiilor de reforma in partid. Dar cam aici se opreste succesul sau. Prin Diaconescu se evita, de fapt, un insucces de imagine – cel al nominalizarii lui Vanghelie, in conditiile in care Geoana ar fi vrut candidat pe oricine in locul lui Sorin Oprescu. De asemenea, nu se rezolva alte probleme grave: De ce s-au schimbat criteriile de desemnare a candidatului pentru Bucuresti (initial se vorbea despre cel mai bine plasat in sondaje; ulterior, s-a renuntat la asta)? De ce s-a convocat comitetul executiv cu trei zile mai devreme decat s-a decis in biroul permanent, intr-o zi in care se stia ca nu pot participa nici Nastase, nici Ponta, nici Ilie Sarbu sau alti vicepresedinti? Si, cel mai important, de ce s-a amanat atat de mult procesul de luare a unei decizii, in conditiile in care se stia foarte clar care sunt optiunile pe care partidul le are la dispozitie? Leadership-ul indica stilul pe care un partid il propune electoratului sau. Indecizia, amanarile si chiar nerespectarea propriilor reguli nu sunt tocmai atuuri atragatoare pentru electoratul dezamagit. Aceste alegeri, pentru un partid de opozitie, ar trebui sa marcheze momentul revenirii in forta. Ramane de vazut daca aceasta revenire este posibila, precum si daca partidul mai este capabil de actiune in forta. Cristian Diaconescu isi va juca, in aceste luni, cariera politica. Intrebarea este daca va avea alaturi de el oameni care chiar vor ca el sa castige si ca PSD sa aiba un primar general la Bucuresti in persoana sa.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
