Pe termen scurt, pare ca toti politicienii pierd. Fie din indecizie, fie din razgandeala. Oamenii asteapta decizii clare si asumarea lor – desi, de obicei cand apar astfel de decizii pe teme controversate, apar si costuri politice si electorale mari. Pe acelasi termen scurt, pare ca ar castiga protestatarii din Piata – iesirea lor in strada a dus la un pas inapoi facut de majoritatea parlamentara. Sa ne oprim un pic si sa vedem, dincolo de fond, cat de diferita este atmosfera anul acesta fata de anul trecut, cand lumea se lupta la propriu cu jandarmii, existau ciocniri, existau etichete (“ciumpalaci”) si exista opacitate a puterii fata de proteste. Azi, si protestatarii si jandarmii sunt civilizati, dezbaterea se muta in Parlament, lumea tine cont de cei care protesteaza. Chiar si ca fundal, este un detaliu important, care trebuie notat – macar din acest aspect, actuala putere e diferita de cea de pana acum.
Pe termen mediu insa, exista si posibili castigatori, in functie de cum vor sti sa isi valorifice cartile:
– Liderii protestatarilor din piata ar putea deveni lideri politici importanti, capabili sa isi faca partid, sa candideze si sa intre intr-o coalitie de guvernare. Alegerile europene pot fi sansa lor, daca vor sa valorifice corect miscarea pe care au creat-o. Sigur, sunt complicatii legate de organizare, costuri, mobilizare – dar pana la urma o astfel de actiune are sens doar daca se transforma dintr-o actiune de strada intr-una organizata, in cadrul legal actual. Ramane de vazut daca oameni precum Claudiu Craciun, Costi Rogozanu, Remus Cernea, Mircea Toma sau Nicusor Dan pot sa concretizeze aceasta sansa.
– Auto-intitulatul “lider al opozitiei”, Crin Antonescu, are sansa de a deveni candidat prezidential cu sanse daca va sti sa isi atraga de partea lui oamenii din strada, carora sa le arate ca le sustine interesele pe fond, si nu circumstantial. Daca Antonescu va reusi un echilibru intre promisiunile facute publicului care vrea locuri de munca si investitii, si promisiunile inca nefacute “strazii”, ar putea deveni un lider politic de anvergura mai mare decat USL, comparabil cu cel inregistrat de Traian Basescu in 2004 (metodele sunt, in prezent, similare). Depinde de el sa regaseasca acest echilibru
– Premierul Ponta are sansa de a arata ca a fost, in tot acest timp, serios si consecvent. Serios, pentru ca a fortat transarea subiectului printr-o decizie in Parlament, forul cel mai democratic al unei natiuni. Si consecvent, pentru ca nu se dezice de obiectul crearii de locuri de munca – pana in prezent este singurul care a ramas fidel mesajului de sustinere a somerilor si a celor care nu au solutii in zona. Daca proiectul actual nu va functiona si premierul Ponta va cauta noi solutii pentru Ardeal, va putea capitaliza de pe urma seriozitatii si a consecventei. Pana la urma, este premierul care a readus Romania pe crestere economica, a scos tara din izolare si a reinceput sa puna accent pe teme de fond, nu doar de disputa politica.
– Traian Basescu, spre deosebire de ceilalti, poate capitaliza doar daca va continua sa intretina haosul si isteria carora le-au cazut prada jurnalistii, in prezent. Modelul linistii si al constructiei pozitive, pe care Ponta a incercat sa-l induca in primele luni ale anului, nu se potriveste cu modelul de razboi politic pe care si-l doreste Traian Basescu. Presedintele creste doar in atmosfera cu iz de pucioasa. Daca va sti sa instige in continuare si sa separe categoriile sociale (asa cum a facut-o in cazul cainilor vagabonzi, de exemplu), presedintele Basescu va ramane un personaj vizibil, mai vizibil decat liderii PDL, contribuind astfel la singurul obiectiv pe care pare ca il mai are: anume, de a afirma public, printr-un rezultat electoral important, noua sa miscare politica (MP a lui Tomac si Udrea), singura care il mai poate tine activ pe scena politica prin pozitionarea sa ca alternativa autentica la USL.
Singurii care nu pot si nu vor capitaliza nimic de pe urma acestui caz sunt cei din PDL. Pentru ca nu sunt consecventi, pentru ca nu sunt vizibili si pentru ca nu pot sa treaca de orgoliile care ii blocheaza sa faca orice gest (care, fie i-ar da dreptate lui Traian Basescu, fie ar da dreptate USL).
Pe termen lung, pierde Romania. De ce? Pentru ca, desi avem impresia ca am avut o dezbatere pe o tema importanta, nu am avut-o. Protestatarii, prin agresivitate, nu vor sa asculte detalii tehnice si elemente de fond despre cazul de la Rosia (de exemplu, ei continua sa creada ca aurul de tipul celui din Apuseni se poate scoate si altfel decat cu cianuri; daca ar intelege acest detaliu, dezbaterea ar putea fi mult mai aplicata). Mass-media, atat de deprofesionalizata cum este in prezent, nu e capabila sa treaca in dezbateri de dilemele politice (nu discuta despre situatia pe fond de la Rosia si poluarea actuala, nu discuta despre existenta sau nu a societatii civile in Romania – discuta doar de mizele politice ale diverselor declaratii si cum se incadreaza ele in razboaiele din si dintre USL, Basescu, PDL etc). Iar societatea civila, cea care pare ca a obtinut o victorie, nu va castiga daca nu va contribui real la cresterea spiritului civic in Romania. Prin intermediul Fundatiei Multimedia, am realizat un proiect amplu de cercetare, de evaluare a participarii civice din Romania, defalcat pe regiuni de dezvoltare. Una dintre concluziile de fond ale proiectului este aceea ca singura participare care exista si functioneaza peste medie in tara noastra este cea electorala (lumea e mobilizata la vot si mecanismul de mobilizare functioneaza). Alte tipuri de participare – civica, comunitara si chiar politica – sunt mult sub medie, peste tot in tara. Inclusiv in Bucuresti. Aici, participarea este mare doar declarativ, in realitate fiind la nivelul restului tarii. Altfel spus, oamenii vor sa se inscrie in ONG-uri, vor sa faca actiuni in sprijinul comunitatii, vor sa se mobilizeze inclusiv politic – dar nu o fac, din diverse motive. N-au facut-o cand s-au taiat salarii, cand s-a vorbit de drepturi fundamentale (precum dreptul la pensie), cand s-a incercat politizarea justitiei sau cand au existat crize sociale majore. Mobilizarea de la Rosia Montana, in context, este o exceptie. Ramane de vazut daca exceptia va institui o traditie si va duce la o consolidare a societatii civile, sau nu. Daca societatea civila va contribui la cresterea reala a participarii civice, Romania va castiga. Dar daca, asa cum arata lucrurile, societatea civila va prefera, in schimb, sa faca politica, nu se va schimba nimic in Romania. Iar ce s-a intamplat acum va trece rapid, fara multe efecte in timp…
Sursa foto: Adevarul.ro
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
