Care sunt solutiile de guvernare ale celor trei lideri de partide din prezent? Varianta Basescu o vedem deja de mai multi ani. Este o varianta a controlului total, in care totul se joaca pe o singura carte: premierul trebuie sa fie un om apropiat de presedinte, cu care sa poata colabora si pe care sa se poata baza. In varianta Basescu, executivul nostru bicefal se unifica, devenind monolitic si subordonat total Cotrocenilor. E o varianta de tip american, dar fara asumarea raspunderii guvernarii de catre presedinte in mod oficial. Daca Basescu ar ramane in fruntea statului, probabil ca o solutie pentru democratia romaneasca ar fi chiar sa se impuna asumarea raspunderii de catre presedinte a actului executiv, poate chiar printr-o modificare constitutionala.
Varianta Geoana e ceva mai neclara. Optiunile sale de guvernare oscileaza intre impunerea unui PSD-ist apropiat (din zona de influenta a grupurilor Vanghelie sau Hrebenciuc), intre aducerea unui tehnocrat de „sange” pesedist (Mihai Tanasescu sau Florin Georgescu) si acceptarea unei variante exterioare PSD (propunerea Iohannis, de pilda, desi calculele arata clar ca PSD nu va fi dispus sa accepte un control atat de mare asupra guvernarii din partea altui partid cu care intra in coalitie, mai ales daca Geoana ajunge presedinte). In PSD exista un singur comandament, similar in linii mari cu cel al lui Basescu: se doreste control cat mai mare si cel mai important cuvant in guvernare. Experienta colaborarii cu PD-L a fost umilitoare la toate capitolele si e greu de crezut ca s-ar accepta orice alta varianta. Aproape ca am crede ca Geoana ar fi dispus la orice pentru a avea un cuvant major de spus in guvernare, inclusiv sa ia in calcul o noua colaborare cu Basescu, daca el va fi prim-ministru.
Varianta Antonescu este, din aceste puncte de vedere, cea mai putin transanta. Propunandu-l pe Iohannis, Antonescu a facut deja un pas inapoi, renuntand la prerogativa nominalizarii unui premier dintre membrii proprii de partid. Fiind un gest surprinzator, ne-am putea astepta la mai multe astfel de gesturi surprinzatoare, inclusiv la nominalizarea ministrilor sau la deciziile politice. Cert e un lucru: cu Antonescu presedinte e greu de crezut ca acesta va dori sa domine actul guvernarii. Cu un grup parlamentar mai mic decat cel al PSD sau PDL, este evident ca Antonescu nu ar putea sa domine viata politica si actul executiv de o maniera similara cu Basescu. Ar fi chiar o varianta total diferita (inca nu stim daca in bine sau in rau), tocmai pentru ca nu are nici formatul uman si nici instrumentele politice similare celor pe care se bazeaza actualul presedinte. Din acest punct de vedere, Antonescu presedinte n-ar fi foarte diferit de Sorin Oprescu presedinte, ambii optand pentru un model de presedinte – arbitru, care echilibreaza puterile si functioneaza pe un model consensualist.
Pornind de la aceste premise, trebuie sa ne gandim la care model de guvernare se potriveste cel mai bine Romaniei de azi, in timp de criza, si cu actuala configuratie parlamentara. Avem doua date fixe, oarecum contradictorii.
Prima dintre ele este aceea ca, fiind criza, cu mari probleme in institutii si cu lipsa de predictibilitate pentru economie si societate, modelul conducatorului de mana forte parte unul foarte atractiv. Se vede in sondaje. Se vede in atitudinea dominanta inclusiv in presa. Romanilor inca le place un sef care sa transeze lucrurile, care sa faca ordine, care sa proiecteze un traseu clar.
A doua data fixa este insa aceea ca populatia ofera, de mai bine de 5 ani, doar configuratii electorale si parlamentare echilibrate. Nu se mai merge pe solutii majoritariste, nu se mai da puterea totala unei singure grupari sau unui singur om. Dimpotriva, avem o harta politica tot mai echilibrata, cu doi actori mari, cu unul mijlociu si cativa mici. Aceasta configuratie s-a repetat aproape identic la ultimele 4-5 alegeri, chiar daca s-a schimbat si sistemul de vot. Este o data care ne arata o eterogenitate a populatiei, diferente clare intre categorii sociale, mai multe Romanii care convietuiesc. Or, pentru aceasta configuratie complicata, singura solutie eficienta este cea impusa de modelul european – consensualist. Parlamentarism, dialog, echilibru, arbitraj.
Alegerile de peste mai putin de 20 de zile ne vor da inca un input din partea populatiei. Cu siguranta, va fi din nou echilibrat. Depinde de liderul ales sa opteze pentru una sau alta dintre manierele de guvernare. Si, in functie de aceasta maniera, vom avea sau nu schimbare in viitor.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
