Nu vreau sa comentez vorbe, sunt altii mult mai bine pregatiti pentru asta. In analiza politica, ceea ce conteaza este analiza faptelor si a efectelor faptelor (exemplu de diferenta: daca spui ca iesi de la guvernare dar nu o faci, e doar vorba, utila pentru ratinguri tv, dar fara efect faptic, institutional).
Sunt cateva fapte care merita notate, pe acest final de an, care marcheaza un 2013 oarecum disonant. In jocul de putere dintre cei trei (Basescu, Ponta, Antonescu), trebuie sa analizam si modul in care isi folosesc functiile pe care le au pentru a puncta.
– Traian Basescu incepuse anul cu un control total pe justitie, pe CSAT si pe politica externa a Romaniei. Atat ii ramasese dupa ce, pe rand, anul trecut, a pierdut majoritate parlamentara, Guvern, alesi locali si chiar partid. Pe parcursul anului, a pierdut preeminenta pe politica externa (ba chiar a fost marginalizat, daca vedem cine cu cine s-a intalnit anul acesta), a pierdut monopolul pe justitie (unde tabara USL a punctat prin inlaturarea lui Daniel Morar, prin echilibrarea balantei la CCR si chiar prin indepartarea procurorului Papici de o functie de conducere), iar CSAT a devenit irelevant (in conditiile in care deciziile nu se mai pot lua decat in consens cu Guvernul). Pentru a compensa, presedintele pare ca foloseste institutia prezidentiala pentru a boicota cat poate (si cat ii permite legea) actul de guvernare, intarziind legi, amanand promulgari si facand sesizari la Curte. Dupa compromisul facut de Ponta, care a cedat 3 luni in legatura cu aplicarea indexarii accizei pe carburanti, presedintele a pierdut si acest instrument (urmatorul buget va trebui promulgat de viitorul presedinte). Pentru a simplifica, Traian Basescu a pierdut, in acest an, si mai mult. Mai are doar un an in functie pana cand isi pierde imunitatea, iar resursele sale de putere depind, in prezent, de trei elemente: (1) disponibilitatea de influenta justitia pentru a forta razbunari politice suplimentare, (2) capacitatea Miscarii Populare de a deveni un partid cu priza populara, important public si cu rezultate la europene si (3) disponibilizatea celorlalti (Antonescu sau Ponta) de a-i cadea in capcane si de a se faulta singuri, pentru a-i da noi munitii presedintelui.
– Crin Antonescu a inceput anul ca partener egal al premierului Ponta, lider in sondajele de opinie, prezidentiabil cert si incontestabil, cu un partid fidel si cu proiecte importante in fata (precum modificarea Constitutiei, care parea a fi trambulina de lansare in campania prezidentiala). Pe parcursul anului, Antonescu a pierdut proiectul modificarii Constitutiei, atat pentru ca l-a tergiversat foarte mult in primele luni ale anului (care ar fi trebuit sa fie folosite mult mai intens), cat si pentru ca, atunci cand au inceput sicanele opozantilor in legatura cu legea referendumului, a preferat un joc pasiv, de asteptare. Acum, modificarea Constitutiei este clar un proiect amanat si cu sanse minime de realizare. A pierdut cateva batalii importante, din cauza nehotararii sale in legatura cu pozitionarea publica (a inceput ca radical anti-Basescu, dezamagit de pactul de coabitare, intr-un moment in care romanii doreau liniste, iar presedintele era linistit, lasand guvernul sa functioneze; si a renuntat la discursul anti-Basescu in momentul in care acesta si-a reactivat ofensiva anti-guvern si in care electoratul USL voia strangerea randurilor). Efectul palpabil? Scadere constanta si continua in sondajele de opinie, pana la momentul in care, in prezent, este la scoruri comparabile cu presedintele Traian Basescu. Scaderea s-a oprit, dar reluarea cresterii va fi dificil de facut, mai ales ca presedintele PNL mai are la dispozitie cateva luni pentru acest lucru. In acelasi timp cu scaderea din sondaje, au inceput criticile la adresa partenerilor de guvernare si sicanele care au inceput sa irite membrii PSD si care i-au facut pe multi dintre acestia din urma sa nu si-l mai doreasca pe Crin Antonescu drept candidat. Mai mult, ceea ce parea ca functioneaza peste tot, relatia personala dintre Antonescu si Ponta, a fost subminata tot mai mult, in special in ultimele luni, de declaratii incredibile ale presedintelui liberal, care nu si-a dat seama ca, in acest fel, isi ostilizeaza cel mai puternic aliat din PSD. In fine, pe parcursul aceluiasi an, strategia adoptata in interiorul propriului partid a dus la aparitia de tensiuni, suficient de mari pentru ca presedintele PNL sa fie fortat sa ceara vot deschis atunci cand nu e sigur ca este ascultat de colegii sai. In plus, in prea multe randuri, pe parcursul anului, i-a dat dreptate presedintelui Basescu, in detrimentul partenerului sau de alianta, l-a atacat si pe primarul general, Sorin Oprescu si a dat impresia ca prefera o reorientare spre fosta Alianta DA, in locul relansarii USL. 2013 a fost un an al destructurarii pe aproape toate planurile pentru Crin Antonescu, iar in 2014 resursele de care dispune tin de urmatoarele lucruri: (1) capacitatea de a-si refideliza partidul si electoratul liberal, pentru a obtine un scor convingator la alegerile europene, unde trebuie sa fie clar peste PDL; (2) capacitatea de a-si convinge colegii sa iasa de la guvernare, pentru a forta un joc de opozitie. De notat ca, pe parcursul acestui an, Crin Antonescu a facut foarte putin pentru a-si contura proiectul prezidential, lucrul cu adevarat important si pe care romanii care aveau incredere in Crin Antonescu si l-au dorit (pana acum, esenta programului sau era simpla: Antonescu, omul care il da jos pe Traian Basescu; prin retorica sa recenta, si-a pierdut chiar si aceasta esenta). Ramane de vazut daca un proiect efectiv va aparea in perioada urmatoare (nota – un proiect nu inseamna doar un material pe hartie, cu principii si idei; inseamna decizii, echipe, gesturi, demersuri efective, care pot sa oglindeasca un viitor concret).
– Victor Ponta incepuse anul ca premier, lider al unui PSD cu numar mare de alesi, partener al lui Crin Antonescu, intr-un pact de colaborare institutionala cu Traian Basescu, si cu sarcini executive dificile (reamintesc ca 2013 a fost anul in care urma inceperea platii datoriilor facute la FMI, in care fondurile europene erau blocate din cauza coruptiei PDL si in care trebuia starsa impresia proasta lasata de Romania partenerilor internationali dupa tumultoasa vara a anului 2012). Nu fac un bilant al actiunilor de guvernare (el ar fi pozitiv, daca ne-am lua doar dupa analizele externe – vezi The Economist, care ii cearta pe britanici ca se sperie de Romania, o tara in crestere si cu o dinamica de invidiat), fac un bilant al gesturilor de putere facute de liderii politici. Or, in acest context, vad cateva lucruri interesante: in fata presiunii alesilor locali de a prelua controlul total asupra justitiei, premierul a rezistat, si a facut gesturi corecte (apreciate afara, chiar daca au fost criticate de sustinatorii duri din tara). S-a mentinut in sondaje la un nivel de credibilitate ridicat (practic, erodarea sa este relativ mica, in ciuda unui an de atacuri si dispute intense), si-a consolidat pozitia in partid temperand elanul colegilor din teritoriu, dornici si sa consume mai intens guvernarea (din episodul Codului Penal eu iau consecintele reale, nu isteriile media; or, consecintele reale sunt ca nu s-a schimbat nimic din imunitatea parlamentarilor); in plus, si-a reparat imaginea externa printr-un tur de forta de vizite externe (nota: disputele recente sunt vazute in exterior mai degraba ca o problema a Parlamentului si nu a premierului); in tara, are in spate un Guvern eficient si fidel (episodul de ieri, cand ministrii liberali i-au fost mai degraba fideli lui decat lui Crin Antonescu este elocvent), si o majoritate parlamentara disciplinata si functionala. Anul urmator, pentru premier, depinde major de capacitatea acestuia de a performa in plan executiv si de a mentine PSD pe aceeasi linie – care ar putea duce la obtinerea unui numar suplimentar de mandate de europarlmentari, fata de ce are in prezent.
Sondajele pe care le vad, nu doar cele facute de CSCI, dar si ale altor institute, confirma ca aceste concluzii sunt percepute si de publicul larg. Anul 2013 se incheie in ofensiva pentru USL, in ansamblu, si in defensiva pentru Traian Basescu. In cadrul acestui tablou, singurul care trebuie sa decida unde se situeaza ramane Crin Antonescu.
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
