Nu exista o definitie exacta a termenului de feudalism, dar el se refera la o forma de organizare politica in care termenii principali sunt: nobilul (baronul, boierul, stapanul etc.), vasalul si feuda (sau fieful). Elementul principal al relatiei de putere din feudalism era impartirea teritoriului in fiefuri dominate de nobili care, in schimbul serviciilor militare prestate pentru rege, primeau drepturi cvasi-absolute asupra teritoriului respectiv. Multa lume foloseste in prezent termenul de feudalism atunci cand se descrie modul in care se face impartirea puterii in noul guvern. Este un termen firesc, fiindca toate semnalele sugereaza o asemenea evolutie. Ramane doar sa punem toate partile in tabloul descris de istorici cu privire la feudalism. Vom vedea ca raspunsurile sunt simple. Traian Basescu este regele, baronii sunt liderii de facto ai noilor feude, iar teritoriul impartit e compus din judete si ministere. Iar vasalii, evident, suntem noi toti, cei care suntem fortati sa acceptam aceasta impartire si sa muncim pentru ea.
Perspectivele pentru anul 2009, din punct de vedere politic, sunt pesimiste, fiindca gradul de democratizare a tarii pare sa scada constant cu fiecare masura pe care actuala administratie o va lua. Daca se confirma toate ipotezele vehiculate, vom avea o Romanie impartita in zone monocolore politic, in care functia de control a aparatului de stat va fi puternic inhibata de faptul ca toate pozitiile sunt aprobate de acelasi partid. Si aici nu trebuie citit un partid in ansamblu, ci „grupuri politice locale”. Nu vom avea o federalizare a Romaniei, ci o disipare majora a puterii centrale a statului, singura dintre cele care sunt in prezent supuse unui control realist al societatii civile, al mass-media si al opozitiei politice. In teritoriu nu exista nici societate civila autentica, nici mass-media puternice, nici opozitie politica. Mutarea deciziei politice in teritoriu ne duce cu foarte multi ani inapoi, in conditiile in care acolo nu exista forme de control al acestei puteri politice.
Ignorarea totala a functiei de control este rezultatul a doi factori. Mai intai, avem lipsa de eficienta a acestei functii in trecutul apropiat.
Exista o consecinta a acestui transfer de putere: aceea ca singura structura legitima care isi justifica puterea pe care o detine a ramas presedintia. Aceasta va fi cea care va lupta cu balaurul din teritoriu, cel cu atat de multe capete, care a venit peste tara si isi exercita dominatia fara teama de nimeni. Pe fondul cresterii puterii a organizatiilor judetene din PD-L si PSD, vom asista la crearea premiselor unui nou discurs despre reforma. Un discurs de care presedintele are nevoie ca de aer pentru campania prezidentiala de anul viitor, cand spera la realegere. Cu siguranta nu isi va asuma rezultatele viitoarei guvernari (cu exceptia utopica a unor rezultate fabuloase). Dimpotriva, va cauta din primul moment (as putea paria ca primele semnale le vom vedea chiar din ianuarie) sa arate romanilor ca pozitia sa de autoritate este legitima, in timp ce puterea baronilor (noilor lideri feudali) din teritoriu este folosita excesiv. Patru ani de zile, Traian Basescu a luptat pentru distrugerea mai multor forme de autoritate aparute dupa 1989. Acum a venit momentul sa puna ceva in loc. Prin intermediul unei reforme constitutionale sau doar discursiv. Ramane de vazut.
Anul 2009 va fi unul de lupta politica nemaivazuta in trecutul apropiat, fiindca va fi o lupta a unor actori tot mai puternici pe un teritoriu tot mai lipsit de autoritate. Ultima data cand Romania s-a confruntat cu asa ceva s-a ajuns la dictaturi regale.