Anul 2009 – intoarcerea in feudalism

Nu exista o definitie exacta a termenului de feudalism, dar el se refera la o forma de organizare politica in care termenii principali sunt: nobilul (baronul, boierul, stapanul etc.), vasalul si feuda (sau fieful). Elementul principal al relatiei de putere din feudalism era impartirea teritoriului in fiefuri dominate de nobili care, in schimbul serviciilor militare prestate pentru rege, primeau drepturi cvasi-absolute asupra teritoriului respectiv. Multa lume foloseste in prezent termenul de feudalism atunci cand se descrie modul in care se face impartirea puterii in noul guvern. Este un termen firesc, fiindca toate semnalele sugereaza o asemenea evolutie.

Anul 2009 – varianta neagra

O perspectiva realista asupra a ceea ce se va intampla in Romania este foarte greu de anticipat in prezent. Sunt atat de multe schimbari in elementele cheie ale sistemelor politice, economice si sociale din jurul nostru, incat putem spune ca ne aflam in, probabil, cel mai complicat moment al generatiei noastre. Si asta nu din cauza problemelor politice interne, cu siguranta spectaculoase, ci din cauza unui cumul de factori care vor lovi si provoca puternic intreaga societate in anul care va veni. Varianta pesimista a anului 2009 este inca greu de anticipat pe deplin, dar ea poate fi intrevazuta prin intermediul catorva elemente deja palpabile. Sa le luam pe rand.

Cine a castigat alegerile?

Aceasta va fi principala lupta a viitoarei saptamani in spatiul public. Toate partidele importante vor clama acest succes si, in baza lui, vor cere sa participe la formarea guvernarii. Este o disputa care va fi greu de transat, tocmai pentru ca votul este foarte echilibrat (nu e mult diferit ca si cifre fata de alegerile locale). Nici vocea prezidentiala, care nu va intarzia prea mult sa apara, nu va conta decisiv, fiindca nici aceasta nu mai este incontestabila pentru electorat. De fapt, din cauza absenteismului cronic, orice formula pretinsa de catre politicieni va fi contestabila, cu exceptia unei mari coalitii intre primele doua partide (varianta insa improbabila din foarte multe cauze).

Alegeri decisive pentru Traian Basescu

Majoritatea sondajelor nu se aventureaza prea mult dincolo de configuratia pe care alegerile locale au indicat-o, fapt care ne arata cat de mare este confuzia reala generata de votul uninominal. Sigur, fiecare partid incearca sa arate ca el va castiga, dar cifrele date de masuratori ne indica aproape aceleasi scoruri ca la votul din vara. Estimarea rezultatului final este foarte greu de facut, tocmai pentru ca este un cost mult prea mare cel al realizarii de sondaje in toate colegiile dupa metodologii similare astfel incat sa se poata realiza o simulare realista a distribuirii mandatelor.

Cine alege premierul?

Cine va fi primul-ministru al Romaniei dupa aceste alegeri? Aceasta este dilema reala a tuturor celor interesati de politica in Romania. Este intrebarea in functie de care se pot planifica bugete, se vor construi afaceri, se pot distruge destine. Este miza cea mai importanta a acestui an, fie ca se recunoaste sau nu acest lucru. Dar, in ciuda importantei, decizia privind numirea primului-ministru nu depinde direct de alegeri. De ce? Fiindca presedintele Romaniei este Traian Basescu, un personaj care a obisnuit cu interpretari la limita (in orice sens) ale legilor si care traieste din provocarea de crize si de complicatii politice. Iar care poate fi cea mai mare complicatie daca nu cumva ignorarea sau chiar sfidarea rezultatului alegerilor si numirea unui premier in functie doar de propriile preferinte?

Teama de alegeri

Teama de alegeri

A trecut deja o prima treime din aceasta campanie electorala si principala obsesie a tuturor este in continuare daca se organizeaza sau nu alegeri si, ulterior, daca presedintele va declansa sau nu alegeri anticipate. Situatia este caraghioasa. Dupa patru ani in care dreapta a amenintat in toate formele cu alegerile anticipate, a venit timpul sa vorbim nu de anticipate, ci de alegeri amanate. Amanate pentru ca asa vrea PRM-ul, pentru ca justitia inca nu s-a pronuntat, pentru ca motiunea PD-L va produce un haos care trebuie intretinut mai mult timp…

Cum ar fi o campanie electorala fara reguli?

Campania electorala oficiala inca nu a inceput, dar comportamentul de campanie este evident peste tot in tara. Panourile publicitare sunt impanzite de mesajele candidatilor, cutiile postale contin deja scrisori electorale, politicienii vin cu tot mai multe ajutoare pentru oameni, se pregatesc spectacolele, petrecerile si sacosele. Banii deja incep sa fie cheltuiti, desi prin intermediul unor mijloace care nu vor fi niciodata controlate legal. Intr-un fel, ne-am obisnuit deja cu ipocrizia care insoteste campaniile si care duce la furarea startului legal desemnat.

Stanga, dreapta sau Basescu?

Foarte rar, in Romania, lupta politica are in spate o componenta doctrinara evidenta. De multe ori, discursul doctrinar este simulat si servit populatiei doar formal, de dragul pastrarii unor aparente la care tin, de altfel, doar familiile politice europene. In consecinta, s-a ajuns ca, la noi, doctrina sa nu reprezinte mare lucru si sa permita existenta unor comportamente cel putin ciudate, daca le-am privi cu ochii unui european educat: partide proclamate de stanga isi schimba intr-o noapte apartenenta de la Internationala Socialista la familia populara, politicieni cunoscuti pentru opinii de stanga sau dreapta trec fara probleme in tabere adverse, social-democratii declarati au comportament de conservatori si multe altele.

Capitalismul nu a murit

Votul din Congresul american de luni a bulversat din nou pietele financiare, bursele incepand sa aiba noi pierderi ca urmare a socului resimtit. Parlamentarii americani nu au acceptat proiectul propus de Bush, Paulson si Bernanke, cei numiti in presa drept „troica de bolsevici” si acuzati ca ar dori sa transforme America in USSR of America. Intr-o buna masura, votul impotriva planului de rascumparare a actiunilor mai multor societati aflate in pragul falimentului ar putea sa readuca ratiunea in mintea multor politicieni. Deja, cu cateva zile inainte de sedinta din dealul Capitoliului, multi lideri politici americani si europeni incepusera sa cante prohodul capitalismului in forma sa cunoscuta pana acum si sa comenteze pe marginea noii filosofii politice generate de interventionismul american.

Iluzia negocierilor

Graba cu care cele trei partide mari si-au desemnat candidatii pentru postul de prim-ministru este nu doar surprinzatoare, dar si foarte naiva. Modelul de la care pleaca toti este acela al personalizarii alegerilor, in care este nevoie de o locomotiva care sa traga partidul si sa fie folosita drept port-drapel al ofertei politice generale. Ideea de premier care vine si capteaza atentia opiniei publice, devine portavoce si se asociaza cu programul de guvernare nu a aparut doar acum, cand alegerile parlamentare nu se mai suprapun cu cele prezidentiale. Si in 2004 s-a impus informal ideea nominalizarii unei persoane pentru postul de premier.

De ce discutiile despre Constitutie nu vor duce la nimic

Pe rand, liderii partidelor importante din Romania s-au pronuntat in legatura cu posibilitatea modificarii Constitutiei. Demersul are la baza si o justificare corecta, si anume necesitatea racordarii cadrului constitutional la cel european, dupa integrarea in UE. Exista inca perspectiva adoptarii unui Tratat constitutional comun, chiar daca votul recent din Irlanda a aparut ca o piedica temporara. Asadar, din acest punct de vedere, a vorbi despre modificarea Constitutiei si a profita de contextul european pentru a face corecturi la textul de baza nu este, in sine, un lucru rau. Dimpotriva.

Jocurile Olimpice, subiect de politica publica

Euronews, televiziunea de stiri pan-europeana, prezinta intr-o maniera originala clasamentul pe medalii de la Jocurile Olimpice, aratand, pe langa ordinea tarilor cu cele mai bune rezultate, si rezultatul ca ansamblu al Uniunii Europene. Este o formula care dezvaluie ca, daca insumam rezultatele obtinute de cele 27 de state membre ale Uniunii, scorul plaseaza UE de departe pe primul loc in clasamentul mondial, mult peste China si Statele Unite. Nu este o traditie sa fie privite in acest fel rezultatele, dar aceasta perspectiva poate ajuta sa ne uitam cu alti ochi la doua probleme: pe de o parte, la familia tarilor europene care incep sa se obisnuiasca sa actioneze in comun in tot mai multe aspecte, fie ca este vorba de reprezentare politica internationala, fie ca este vorba de sentimentul apartenentei la un spatiu de valori comune; pe de alta parte, la factorii care pot justifica plasarea UE peste state cu traditie mai mare la nivelul Jocurilor Olimpice si cu pretentii mai ridicate in ceea ce priveste dominatia mondiala.

Momentul schimbarii: unde si cum?

Dupa ce va fi rezolvat problema sefiei DNA (fiindca este destul de clar ca aceasta se indreapta spre renominalizarea in functie a lui Daniel Morar), presedintele Romaniei se va afla in fata unei decizii dificile: sa se implice sau nu in campania electorala de la toamna? Este o decizie care presupune enorm de multe consecinte, intr-un moment in care forta electorala a lui Traian Basescu este mai mica decat a fost altadata. Sub 50% la nivelul increderii, presedintele si-a demonstrat limitele la alegerile locale, cand implicarea sa a parut ca mai mult strica decat ajuta. Si aici nu ne referim doar la mesajele pe care presedintele le-a dat in sustinerea unora sau altora dintre candidati. Ci luam in calcul intreg aparatul din jurul lui Traian Basescu, folosit cu succes la alegerile prezidentiale, dar care nu a mai dat roade la campania locala.

Un raport care nu mai intereseaza pe nimeni

Raportul pe care Comisia Europeana l-a definitivat in aceasta saptamana va marca inceputul luptei electorale a acestei toamne, cu o prima intrebare: va mai conta sau nu tema luptei impotriva coruptiei la votul din noiembrie?
Formularile, ca de obicei elegante si diplomatice, vor fi intoarse pe toate partile de emisiunile de analiza si de analistii si politicienii care inca nu au plecat in vacanta. Si, cu siguranta, se vor extrage cele doua concluzii previzibile: pe de o parte, vor exista cei care spun ca justitia ar vrea sa se reformeze, dar nu este lasata de politicienii care vor sa o controleze si care blocheaza condamnarile in dosarele de mare coruptie; acestia ar putea fi sustinuti de un mesaj de la Cotroceni, care ar reafirma angajamentul presedintelui pentru a concretiza ceea ce a fost principala sa tema de campanie.

Cine plateste?

O intrebare de bun-simt intr-un an electoral. Dupa o campanie locala intensa, in care s-au „jucat” zeci de mii de posturi in administratiile descentralizate, urmeaza o alta competitie, cea parlamentara, in care miza e situata in jurul a catorva sute de posturi. Pentru fiecare din acestea, sunt puse la bataie fonduri foarte mari, cifrate la un ordin de marime spectaculos, in zona sutelor de milioane de euro. Un calcul simplu arata ca, la cateva sute de locuri in Parlament, exista cel putin o mie de candidati dispusi sa investeasca pornind de la o suma modica, cifrata conform specialistilor la cca 100.000 de euro. Asta inseamna ca cel putin 30-40 de milioane de euro vor fi cheltuite pentru alegerile parlamentare doar de catre candidati. Adaugati si milioanele puse in joc de stat, pentru organizare, precum si cele plusate de conducerile partidelor pentru coordonarea de la nivel central si totalul aproape ca se dubleaza.

Alegeri dupa alegeri

Dupa alegeri, partidele si politicienii romani sunt cei care trebuie sa faca alegeri. Deciziile care se iau in aceste saptamani sunt cel putin la fel de importante ca si cele pe care romanii le-au luat la scrutinul proaspat incheiat. Uneori sunt chiar mai importante, tocmai pentru ca ele vor defini mult mai clar optiunile pe care electoratul le va avea in fata in urmatorul moment al votului. Teoretic, partidele ar trebui sa intre intr-o perioada a analizei aprofundate cu privire la rezultatele votului. Ar trebui sa ia bazele de date ale exit-poll-urilor, pentru a diseca atent si migalos in masa de electori care au venit la urne. Ar trebui sa afle, poate chiar cu mijloace sociologice suplimentare, care sunt motivatiile voturilor, care sunt resorturile care au functionat si care nu au functionat la aceste alegeri.

Meciul tactic al Capitalei

Intr-un Bucuresti tot mai dominat de vacanta si de inceperea Campionatului European de fotbal, campania electorala tinde sa fie perceputa tot mai mult ca un proces sacaitor, obositor, redundant. Desi partidele au interese mari in joc, pentru cetatenii obisnuiti, care si asa nu au venit in numar foarte mare la vot in primul tur, apropierea unei noi zile de vot tinde sa fie perceputa ca o corvoada. Estimarea mea, facuta in ciuda tuturor analistilor care sugereaza ca miza politica importanta aflata in joc va atrage ca un magnet lumea la urne, este aceea ca participarea la vot nu va fi mult diferita fata de cea din primul tur.

Partea nevazuta a alegerilor

Biroul Electoral Central da comunicate dupa comunicate, analistii se intrec in comentarii la televizor, iar candidatii incep deja baletul dualist de sarbatoriri si acuze de frauda. PD-L arata ca nu e doar un balon de sapun umflat de Traian Basescu mult peste capacitatea sa, PSD demonstreaza ca forta liderilor sai din teritoriu trebuie in continuare sa fie temuta, iar PNL devine oficial parte a triadei politice actuale, fiind un partid confirmat printr-un vot masiv in tara. UDMR si-a reglat disputa cu UCM, castigand categoric competitia cu acesta. PRM isi disputa cu PNG un fragment relativ mic de electori, iar partidele mici nu reusesc sa castige decat daca isi fac o exceptionala selectie a oamenilor. Peste tot acest tablou exista insa o realitate: aceste alegeri s-au desfasurat intr-un climat neasteptat de violent si de anormativ.

Anul schimbarii?

Alegerile locale din acest an produc efecte politice in lant, cu o intensitate si o energie care seamana poate cel mai bine cu inceputurile democratiei romanesti. Pe un fond de apatie discursiva si la adapostul imaginii de non-combat indusa de Traian Basescu opiniei publice din Bucuresti, evenimentele din tara ascund evolutii de-a dreptul spectaculoase. Le voi enumera aici, sumar.

Sansa crizei mondiale

Romania este intr-un permanent decalaj fata de ce se intampla in restul Europei. Ne-am obisnuit deja cu asta, fiind parca o a doua natura a noastra. Exemplele sunt nenumarate si, oricat de mult incercam sa recuperam acest decalaj, el persista si produce efecte. Ultimul astfel de exemplu se refera la modul in care convulsiile economice globale schimba realitati sociologice si economice. Scumpirile carburantilor, cresterea cererii de alimente la nivelul unor tari cu populatii foarte mari, precum India sau China, efectele schimbarilor climatice si scaderea suprafetelor cultivate cu grane destinate consumului alimentar sunt cele patru mari cauze ale crizei alimentelor din prezent. Aceste cauze actioneaza ca un turbion care contribuie, in spirala, la o crestere si mai mare a preturilor carburantilor.

Victoria conservatorilor in alegeri

Nu, nu va impacientati, nu anticipez un rezultat al alegerilor din Romania, ci va vorbesc strict despre alegerile locale din Anglia si Tara Galilor. Victoria conservatorilor din Marea Britanie s-ar putea sa anunte inceputul unei noi ere politice. Fiindca, odata cu acest rezultat, constatam incheierea totala a capitolului Tony Blair. Ziarele din insula au descris in tonuri foarte colorate aceste alegeri si rezultatul lor. Daca ne uitam sumar si incercam sa ne dam seama ce s-a intamplat, vedem un tablou oarecum similar cu cel romanesc, pe cateva coordonate: alegerile locale sunt un important barometru pentru politica nationala; alegerile din Capitala sunt foarte vizibile si reprezinta un element fundamental al intregii campanii; disputa pare una foarte personalizata si axata pe elemente de marketing politic.

Alegerile nevazute

Campania electorala a inceput prea devreme. Ziarele ascund reclame mascate ale partidelor, ale primarilor in functie sau ale candidatilor care isi folosesc notorietatea dobandita in alte domenii. Posturile de televiziune gazduiesc deja emisiuni de dezbatere, in care diverse persoane isi prezinta proiectele pentru Bucuresti. Iar orasele sunt impanzite de diverse forme de panotaj, din care fetele candidatilor ne zambesc in functie de bugetul avut la dispozitie.

Cine se teme de Diaconescu?

Modul in care s-a luat decizia nominalizarii lui Cristian Diaconescu in postura de candidat la Bucuresti ascunde mai multe probleme majore cu care conducerea actuala nu doreste sa se confrunte. Profitand de imaginea foarte buna pe care fostul purtator de cuvant o are si de potentialul sau politic, se pune capac pe cateva saptamani de agitatie si incoerente politice, care insa nu au fost deloc rezolvate pana acum. Dimpotriva. Trei sunt personajele care, cu aceasta ocazie, si-au acoperit probleme majore si care vor incerca sa iasa pozitiv dintr-un proces care, altfel, ar fi trebuit sa ii responsabilizeze major.

Bucurestiul fara primari

Partidele se pregatesc de alegeri, iar modul in care o fac ne indica destul de clar la ce ne putem astepta pentru perioada de dupa 2 mai, data oficiala de incepere a campaniei electorale. Intr-un oras mai curat ca niciodata in zona care a fost vizitata de liderii lumii, cu brazde de iarba trantite in graba noaptea peste caldaramul prafuit, cu sute de mii de masini care ies din nou la lumina de dupa blocuri, unde au fost ascunse pentru a nu face impresie proasta, si meditand inca la interdictiile ciudate pentru un stat democratic, alegerile locale se apropie vertiginos. Desi se incearca de cateva luni construirea unei atmosfere de nemultumire, cu ziaristi dispusi sa disece tot mai mult din nerealizarile actualilor edili si cu diversi politicieni dornici de vizibilitate prin proteste sau declaratii soc, situatia in oras este una destul de calma.

Exemplul brichetei

Ingaduiti-mi sa va prezint un exemplu care arata cat de diferit intelegem noi si europenii concepte precum autoritatea sau legitimitatea. Presa sportiva din Romania a fost ravasita in ultima saptamana de episodul din Giulesti, cand un arbitru agresat de spectatori a luat decizia intreruperii unui meci decisiv pentru soarta acestui campionat. Aproape in paralel, in Anglia, are loc un episod cvasisimilar: in doua partide foarte importante, poate esentiale pentru configuratia clasamentului final, doi jucatori agreseaza verbal arbitrul si ii contesta acestuia autoritatea. Spectaculoase nu sunt cazurile in sine, ele nefiind premiere pentru sport in general, cat mai degraba reactiile celor implicati, fie ca este vorba de ziaristi sau sportivi. Tendinta romanilor este aceea de a gasi justificari ascunse gestului, de a explica premeditari sau de a dezvalui detalii necunoscute.

Alegerea imposibila: democratia sau piata?

Noul razboi al presedintelui Basescu cu „tonomatele” este inevitabil, cata vreme presedintele isi disputa cu presa postura de principal depozitar al standardelor de moralitate si onestitate in Romania. Daca ar fi existat o justitie functionala, aceasta disputa nu ar fi putut avea aceasta intensitate. Dar, cata vreme o controversa nu poate fi reglata legitim printr-o decizie a justitiei, ea nu poate fi rezolvata decat pe baza unui concurs de imagine. Castiga nu cel caruia i se da dreptate in justitie, ci acela care striga mai tare si mai credibil decat toti ceilalti. Intr-o democratie functionala, enervarea presedintelui provocata de articole despre care el pretinde ca reprezinta minciuni si calomnii s-ar fi reglat simplu printr-un proces civil.

Precedentul Elena Basescu

Ascensiunea fulminanta a fiicei presedintelui Romaniei este, in aceste zile, un subiect la moda, care este comentat nu doar in presa si la tv, dar si pe strada si in cafenele. Cazul este spectaculos si picant, fiindca are in esenta sa elemente care il califica drept o buna tema de scenariu de film: este o poveste de putere, de lupta pentru un post in partidul cel mai important din Romania; dar este si o telenovela de familie, una din care nu lipsesc petele de culoare. Pentru un privitor din afara, asa cum sunt milioanele de romani care au aflat recent despre pasiunile politice ale fiicei presedintelui, tema este de-a dreptul stralucitoare.

Alegerile anticipate nu mai sunt posibile

Tema alegerilor anticipate a fost leit-motivul acestui intreg mandat, inca de la inceputul sau. Dupa ce, prin manevre politice abile, Traian Basescu a fortat preluarea guvernarii de catre Alianta Dreptate si Adevar, a mizat constant pe tema alegerilor anticipate, ca pe o solutie universala pentru lipsa de sustinere si chiar de legitimitate a guvernului condus de Calin Popescu-Tariceanu. Initial, Traian Basescu chiar a crezut ca se poate ajunge la anticipate, avand incredere in partenerul sau de campanie, liberalul Tariceanu. Dar presedintele, la vremea respectiva, a dat dovada de un nerealism crunt, aproape de neconceput pentru un politician ce parea a fi atat de experimentat. Nu doar ca premierul nu a mai vrut sa mearga pe scenariul anticipatelor, intuind corect ca este in pericolul de a-si pierde postul din fruntea PNL, dar nici parlamentarii nu au vazut cu ochi buni aceasta varianta.

Credeai c-am murit, neica?

Cam acesta este mesajul pe care Adrian Nastase il transmite, simbolic, spre Traian Basescu dupa sedinta Consiliului National de la finalul saptamanii trecute. Indiferent de declaratiile reale, de atitudinea celui in cauza, de modul in care s-a mediatizat revenirea lui Adrian Nastase, exista o singura interpretare care conteaza din perspectiva sefului statului: adversarul pe care a incercat sa il distruga in ultimii trei ani si cel care l-a facut sa obtina victoria cea mai stransa din istoria alegerilor prezidentiale din Romania s-a intors si se pregateste de lupta.

Kosovo, Romania, ungurii si ipocrizia

Duminica, la Pristina, relativ aproape de Romania, provincia sarba Kosovo si-a proclamat independenta. State occidentale, in frunte cu SUA, anunta ca vor recunoaste noua tara proaspat aparuta in ciuda reglementarilor OSCE. In schimb, de la Moscova sau Belgrad se aud proteste. Acestor proteste li se alatura Romania, care refuza sa recunoasca noua formatiune de drept international aparuta. Precedentul Kosovo, asa cum este el deja numit, produce efecte: Abhazia si Osetia de Sud vor, la randul lor, independenta. Se vorbeste deja de un fenomen al feudalizarii la nivel european. In state precum Belgia sau Spania, diversele minoritati pot profita pentru a-si afirma propriile identitati.