Ed Miliband, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie a sustinut un discurs la conferinta anuala a partidului sau de la Brighton, prin care si-a expus viziunea asupra imbunatatirii Regatului Unit sub o guvernare laburista, laitmotivul discursului fiind elaborarea unui sistem economic, care sa functioneze din nou pentru oamenii obisnuiti.
Miliband a folosit acest discurs pentru a se angaja sa actioneze asupra a ceea ce a numit „criza costurilor de trai”, trasand elementele pentru o viziune alternativa a economiei britanice, diferita de cea urmarita de catre conservatori.
Retoric, discursul liderului laburist a fost presarat cu atacuri la adresa lui David Cameron si a lui George Osborne, despre care a sustinut ca nu mai sunt la curent cu situatia si sunt lipsiti de aspiratii pentru tara. Miliband a folosit in mod repetat sintagma „Noi suntem Marea Britanie, putem fi mai buni de atat”, in aplauzele activistilor laburisti. Cu toate acestea, liderul laburist nu a facut nicio precizare cu privire la partenerii de coalitie ai lui Cameron, liberal-democratii.
Punctele esentiale ale discursului
- Una dintre promisiunile facute de Miliband se refera la inghetarea preturilor pentru facuturile la energie pana la inceputul lui 2017, daca va castiga alegerile din 2015. Partidul neaga faptul ca acest tip de politica reprezinta o revenire la controlul preturilor din 1970, argumentand ca aceasta este o masura temporara, care vizeaza sprijinirea consumatorilor, in timp ce partidul stabileste o noua reglementare, care ar obliga firmele sa vanda deschis totalul de energie pe o piata cumulata.
- Companiile vizate de catre Miliband au ripostat spunand ca in realitate, exista trei factori principali care influenteaza preturile – stabilirea ineficenta a fondului de locuinte, investitia necesara pentru a inlocui infrastructura energetica a Marii Britanii si costul energiei cumparare pe piata mondiala. Nu in ultimul rand, inghetarea preturilor ar putea lovi sectorul, facand din crizele de energie o realitate si ridicand costurile pentru toata lumea, au avertizat companiile energetice.
- In plus, acesta a adaugat ca pana in 2020, sub guvernarea laburista, se vor construi 200.000 de case pe an, cu o generatie proaspata de noi orase si „orase gradini”. Un nou guvern laburist ar restitui, de asemenea, Obligatia Companiilor Energetice, in valoare de 1,3 miliarde de lire sterline, lansata la inceputul acestui an, prin care gigantii energetici sunt obiligati sa isi imbunatateasca eficienta, inlocuind-o cu un regim mai eficient din punct de vedere al costurilor.
- In plus, laburistii vor abroga impozitul pe dormitoare, denumit „bedroom tax”, prin care locatarii care au mai multe dormitoare decat sunt necesare au suferit reduceri la beneficiile sociale pentru locuinte, cu scopul de a aborda ceea ce ministrii numesc o subventie a camerelor libere. Cu toate acestea, Ed Balls, cancelar din umbra al laburistilor (Ministrul de Finante britanic), a criticat ideea anularii acestei politici, aducand in discutie limitele veniturilor bugetului statului.
- Laburistii isi propun sa ofere parintilor elevilor din ciclul primar garantarea accesului la ingrijirea copiilor intre orele 8 si 18, fiind o prioritate in a ajuta familiile de salariati. Partidul Laburist sustine ca schema poate fi finantata prin fondurile guvernamentale centrale existente. Aceasta masura este o incercare de a contracara anuntul liberal-democratilor, potrivit caruia acestia doresc sa ofere mese gratuite pentru copii mici si promit masuri de ingrijire a copiilor mai generoase.
- Secretarul general al sindicatului Unite, Len McCluskey, a declarat ca este multumit de unele dintre problemele ridicate de Miliband, spunand ca cel mai important lucru este ca a abordat problema salariului minim si a salariilor mici, cat si cea a scaderii acestora.
- Pe de alta parte, reprezentantii Camerelor de Comert si cei ai marilor companii sunt de parere ca acest control al preturilor si al salariilor ar transmite un semnal foarte prost in privinta economiei britanice. Acestia au adaugat ca planul lui Miliband va descuraja investitiile extrem de necesare si ar fi privit de catre mediul de afaceri ca un pas in spate pentru acreditarile pro-intreprinderi ale laburistilor.
- Una dintre provocarile principale cu care laburisti trebuie sa se confrunte este UKIP. Provocarea nu este data numai de confruntarea in dezbaterile cu privire la regimul imigratiei sau la apartenenta Regatului Unit la Uniunea Europeana, ci si in materie de programe economice. In incercarea sa de a se impune drept o alternativa „veritabila” la conservatori, UKIP a inceput sa abordeze problemele sociale, din perspectiva unui discurs neoliberal extrem. Demantelarea sistemului national de sanatate britanic NHS, reducerea impozitelor pentru cei mai importanti contribuabili, relaxarea conditiilor legislative de pe piata muncii figureaza toate pe agenda lui Nigel Farage si a adjunctului sau, Paul Nuttall.
- Problema electorala pentru laburisti este reprezentata tocmai de transformarea UKIP intr-o „clona” mai brutala a conservatorilor. Pe de o parte, retorica lui Milliband il obliga la o confruntare cu UKIP, in special in termenii aderentei clare la o anumita viziune politica. Pe de alta parte, stimularea competitiei dintre UKIP si conservatori (divizarea, pe cat posibil a voturilor obtinute de conservatori) poate aduce beneficii electorale certe. Milliband este practic prins intre imperativele campaniei electorale si cele impuse de propriul discurs.
Concluzii
- Cu toate ca discursul lui Ed Miliband a fost primit bine de catre activistii laburisti, presa britanica este de parere ca sentimentul alegatorilor este unul diferit. In opinia mass-media, faptul ca Marea Britanie „poate mai mult” este un sentiment admirabil, insa o platitudine. Comentatorii TV au vorbit chiar despre un ton nationalist al liderului laburist, deloc bine-vazut in 2013.
- Problema majora pentru Milliband ramane in continuare cautarea propriei coerente si pozitionari discursive. Esecul final al „New Labour”, atat din punct de vedere electoral, cat si din punct de vedere economic si social (nerealizarea promisiunilor unei economii mai echitabile si mai incluzive) reclama o alternativa ideologica – nu numai la viziunea conservatorilor, ci in special la trecutul zbuciumat al laburistilor. Miliband ramane excelent in plan tactic, aducand partidul pe primul loc in topul preferintelor electorale, dar oscilant in raport cu preferintele ideologice – motiv pentru care discursul (potentialului) premier este acuzat deopotriva de abandonarea idealurilor laburiste, de extremism de stanga, dar si de nationalism.
© Sursa foto: telegraph.co.uk
Administratorul
