Succesul partidului Independentei din Marea Britanie in doua circumscriptii a pus capat oricarei sperante printre politicienii din Westminster ca bula anti-europeana a partidului se va sparge inainte de alegerile generale din luna mai a anului viitor.

Sondajele sunt de acord ca ponderea voturilor pentru UKIP nu va regresa la 3%, cat a castigat in alegerile din 2010. De asemenea, sunt de acord ca sprijinul in crestere pentru UKIP ramane o amenintare mai mare pentru conservatori decat pentru laburisti, cu doar sapte luni inainte de debutul campaniei electorale, din mai 2015.

Unii dintre conservatori au rezumat provocarea cu care se confrunta partidul de guvernamant, sugerand ca UKIP ia voturi de la toata lumea, avand practic un mesaj anti-sistem. Insa pierderile electorale au fost suferite de partidul lui Cameron.

Conservatorii vor fi testati din nou in cateva saptamani in alegerile partiale din Rochester si Strood, unde un al doilea dezertor catre UKIP, Mark Reckless, incearca sa isi patreze locul in Parlament. Lideri seniori ai conservatorilor sunt de acord ca victoria in aceste alegeri partiale este esentiala pentru a avea orice speranta de a opri cresterea UKIP si, eventual, mai multe dezertari ale parlamentarilor din gruparea de dreapta a conservatorilor, din ce in ce mai nemultumita de ambiguitatile conducerii partidului in raport cu Uniunea Europeana.

Rezultatele alegerilor pentru UKIP

Victoria UKIP din Clacton ofera partidului primul deputat ales si este o lovitura pentru David Cameron, inainte de alegerile generale de anul viitor. Cu toate acestea, partidul lui Nigel Farage, angajat sa scoata Marea Britanie din UE, este putin probabil sa castige mai mult de cateva locuri, cand britanicii vor merge la urne. Insa analistii considera ca UKIP va primi o mare parte din voturile conservatorilor in circumscriptiile din nordul Angliei, ceea ce face greu pentru Cameron sa castige majoritatea in Camera Comunelor la care tanjeste.

Chiar mai remarcabila a fost performanta UKIP, in Heywood si Middleton, unde a ajuns la 617 de voturi distanta de castigarea unui bastion al laburistilor. Realizarea UKIP ar putea veni in detrimentul conservatorilor si liberal-democratilor, ultimii bazandu-se pe o sustinere din ce in ce mai firava. Insa performanta slaba a partidului lui Ed Miliband, impreuna cu prabusirea in fata Partidului National Scotian in nordul frontierei, sugereaza ca alegatorii din clasa muncitoare simt ca laburistii nu iau in considerare preocuparile lor cu privire la imigrare si Europa.

In fata cresterii UKIP, conservatorii si laburistii s-au folosit de conferintele anuale de partid pentru a-si consolida voturile de baza in speranta de a ajunge la o majoritate in Camera Comunelor in 2015. Cameron a anuntat o platforma de reduceri de taxe, reduceri de cheltuieli si critici la adresa Europei. Miliband a laudat sectorul public, in timp ce si-a pastrat angajamentul de a interveni pe pietele private.

Nick Clegg a fost un pic mai aventuros, descriind liberal-democratii ca pe un partid de prim-plan, care ar putea bloca elementele extremele ale celorlalte mari doua partide intr-o alta coalitie. Insa de acesta, de asemenea, este determinat sa joace cartea voturilor de baza, atacandu-si partenerii sai de coalitie conservatori pentru a opri dezertarea alegatorilor liberal-democrati spre Partidul Laburist.

Este relevant in acest sens de observat ca, dupa experienta unei coalitii alaturi de conservatori (prima coalitie de guvernare de la jumatatea anilor ’70 incoace), liberal-democratii si-au stabilit drept principal obiectiv mentinerea unei prezente parlamentare suficient de mare pentru a putea aduce voturile necesare formarii unui nou guvern de coalitie, de data aceasta, in mod previzibil, alaturi de laburisti. Principala problema a liberal-democratilor, care pierd voturi catre laburisti, spre deosebire de conservatori, care resimt presiunea UKIP, este ca distantarea de partenerii de coalitie este practic inoportuna electoral, in conditiile in care partidul ramane la putere. Liberal-democratii nu se pot disocia de efectele guvernarii atata timp cat sunt parte a ei.

Cum poate afecta UKIP rezultatul alegerilor?

UKIP are puterea de a perturba alegerile generale in doua moduri. Poate face acest lucru prin impactul direct in mai multe circumscriptii, cum ar cea unde Nigel Farage este principalul candidat, sau acolo unde va candida Tim Aker, reprezentant UKIP in Parlamentul European si Inalt Reprezentant pentru Politica Externa al partidului. Conducerea UKIP are in vedere, conform presei, castigarea a pana la 10 de locuri in camera de 650 membri a Legislativului britanic.

Impactul important nu este insa legat de castigarea unor majoritati relative in circumscriptii izolate. UKIP poate avea un impact indirect asupra circumscriptiilor unde opozitia are cele mai mari sanse de a castiga in urmatoarele alegeri. Incursiunile UKIP in votul conservator la nivel national ar putea acorda laburistilor unul sau doua puncte procentuale, rezultand, conform calculelor facute in presa britanica, in 12 sau 24 de mandate castigate de laburisti.

Cu toate acestea, si laburistii se confrunta, de asemenea, cu o amenintare din partea UKIP in privinta circumscriptiilor altadata sigure din Nordul Angliei. Amenintarea electorala a UKIP nu este nici iminenta, nici mare. In opinia analistilor, laburistii sunt atat de avansati in privinta cotei de vot pentru multe dintre aceste locuri, incat este foarte putin probabil sa piarda aceste locuri. Pentru conservatori insa, jocul electoral este foarte dificil, pentru ca in locurile pe care UKIP le ameninta, acestia detin o majoritate mai mica si nu isi pot permite sa piarda prea multe voturi.

UKIP spera insa ca victoria in circumscriptii „laburiste” va ajuta partidul sa stimuleze o baza mai mare in randul alegatorilor laburisti nemultumiti in alegerile din 2020, mimand avansul  Frontului National al lui Marine Le Pen in politica franceza.

Conservatorii spera totodata sa-si recastige dezertorii, amintindu-le ca un vot pentru UKIP-ul lui Nigel Farage va servi doar pentru a oferi Downing Street lui Ed Miliband in 2015. Mantra acestora pentru urmatoarele sapte luni este „Votati UKIP, primiti Partidul Laburist”.

Concluzii

Scena politica din Marea Britanie se confrunta cu o miscare a carei scara si directie sunt imprevizibile. De la al doilea razboi mondial, peisajul a fost, in general, dominat de laburisti si conservatori, partide care, in momentul lor de apogeu, primeau de 98% din voturile exprimate. Astazi ei comanda doar doua treimi din voturi intre ei, in timp ce partidele mai mici apar in prim-plan. In acest sens, performanta Partidului Independentei din Marea Britanie in cele doua alegeri partiale din aceasta saptamana reprezinta o dovada a acestei tendinte.

Ca un raspuns la avansurile UKIP lui, abordarea tuturor celor trei lideri – Cameron, Clegg si Miliband – pare prea ingusta si nu reuseste sa inteleaga adancimea deziluziei publice cu politica de la Westminster. Multi alegatori cred ca principalele partide formeaza o elita metropolitana imposibil de distins, fara sa tina cont de preocuparile populare. Exista o legatura clara intre valul UKIP in nordul Angliei si cei 45% din Scotia care au votat pentru independenta fata de Marea Britanie in referendumul de luna trecuta. Acestia vad Westminster ca pe o lume straina lor. Starea de spirit ar putea fi diferita in sase luni, presupunand ca recuperarea Marii Britanii nu se blocheaza din cauza problemelor reinnoite din zona Euro.

Sursa foto: theguardian.com


infopolitic