Decizia Curtii Constitutionale elene in privinta referendumului (acceptarea constitutionalitatii sale), precum si a premierului Alexis Tsipras de a isi pozitiona ferm partidul in tabara care sustine un vot negativ in cadrul consultarii reprezinta cele mai importante elemente ale dinamicii care domina agenda europeana si chiar internationala in ultima perioada. 

Rezultatele consultarii sunt esentiale nu numai pentru viitorul Greciei, ci si pentru arhitectura internationala a Uniunii Europene.

In termeni concreti, referendumul si rezultatul sau, indiferent de optiunea votantilor, genereaza o puternica incertitudine institutionala. Pe de o parte, respingerea conditiilor creditarii Greciei in urma referendumului intareste pozitia de negociere a lui Alexis Tsipras. Este de vazut insa in ce masura acest rezultat nu ar genera mai degraba o ostilitate crescuta a partenerilor europeni si internationali ai Greciei – mai multe media europene au speculat ca decizia lui Tsipras de a convoca referendumul a ostilizat mai degraba sefii de stat si de guvern din Zona Euro, care incep sa contemple cu seriozitate iesirea Greciei din uniunea monetara, asa cum o arata mai multe relatari pe surse despre pozitia cabinetului britanic.

Pe de alta parte, este evident ca eventuala intrare a Greciei in incapacitate de plata nu are consecinte clare din punct de vedere institutional sau politic – asa cum Varoufakis a subliniat, nu exista practic o procedura de excludere a unui stat din Zona Euro. Revenirea la moneda nationala poate reprezenta o solutie, reverberatiile sale tinand insa de sensul proiectului european, decat de situatia specifica a Greciei. In realitate, exista foarte putine semnale ca sunt cunoscute consecintele directe ale referendumului – speculatiile mediatice discuta despre schimbarea Guvernului in Grecia, iesirea din Zona Euro, negocierea unui alt acord de asistenta financiara, impunerea controalelor de capital sau chiar taxarea cu 30% a oricarui depozit elen pentru acoperirea unei parti a datoriei externe, revenirea la drahma etc.

In egala masura, disputa dintre Atena si creditorii sai reprezinta mai degraba o problema de incredere in Executivul grec si in capacitatea Greciei de a aborda o alta conduita fiscala. Chiar daca revendicarile elene pot fi vazut drept legitime, respingerea politicilor de austeritate poate fi vazuta drept o intoarcere la o politica publica considerata iresponsabia de decidentii europeni acum patru ani. in ciuda apelui lui Tsipras de a nu judeca in termenii moralitatii celui care a fost creditat, problema la nivel european este ca Syriza si, cu atat mai putin, spectrul politic elen, nu este vazut drept actorul capabil sa schimbe radical politicile financiare ale spatiului.

Este adevarat, asa cum o arata studiul FMI despre sustenabilitatea datoriei Greciei, ca posibilitatea platii acesteia este foarte redusa, iar insistenta liderilor europeni de a preveni difuzarea publica a acestuia legitimeaza indirect pozitia lui Tsipras. Pe de alta parte, asa cum au subliniat mai multi observatori, chiar daca europenii ar fi dispusi sa se arate „generosi” in rapor cu Grecia, acest lucru nu ar fi posibil in lipsa unei demonstratii certe a unei „schimbari de conduita” a Atenei. Or, convocarea referendumului este dovada concreta, in aceasta linie de interpretare, ca „Grecia nu si-a invatat lectia”.

Indiferent de rezultatul referendumului, mai multi comentatori au subliniat faptul ca guvernarea Syriza reprezinta un esec din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, in ciuda insistentei discursive, guvernul lui Tsipras nu a facut eforturi semnificative de combatere a coruptiei si a evaziunii fiscale. Pe de alta parte, contestarea „interpretarii oficiale” a crizei elene, precum si a eventualei „hegemonii neo-liberale” a fost imposibil de demarat in „periferia” europeana. in ciuda eforturilor discursive impresionate, a vizibilitatii mediatice extrem de ridicate a liderilor eleni, Tsipras si Syriza nu au reusit sa modifice nici climatul si nici cadrul ideologic al politicilor economice europene. Totodata, insuccesul Syriza a limitat semnificativ posibilitatea ascensiunii altor forte extreme ale stangii – cu exceptia Podemos, Syriza ramane in linii mari un actor solitar la nivel european.

Din perspectiva sondajelor de opinie, semnalele sunt mixte. Daca initial, estimarile opiniei publice pareau a indica un avantaj semnificativ pentru tabara „da”, cei care doresc acceptarea conditiilor creditorilor internationali, sondajele mai recente par a indica un usor avantaj pentru cei care dorsc respingerea conditiilor de creditare. Diferentele consemnate de diferitele sondaje de opinie din ultimele trei zile indica faptul ca diferenta in favoarea uneia dintre optiuni se afla in interiorul marjei de eroare – intre 0,4% si 1% in favoarea uneia dintre cele doua optiuni.

Sursa foto: vox.com

 


infopolitic