In ciuda insistentei mai multor membri ai Cabinetului britanic asupra negocierilor purtate la Bruxelles cu privire la reformarea cadrului institutional al Uniunii Europene, solutiile propuse in replica la insistentele cabinetului condus de David Cameron nu au reusit sa deblocheze un set de negocieri intrat in impas.
Asa cum asteptau o mare parte dintre observatori, cel mai important punct pe agenda britanica, reducerea beneficiilor sociale pentru cetatenii UE provenind din alte state pentru o perioada de patru ani de rezidenta, ramane in continuare principalul factor de blocaj.
In mod previzibil, principala opozitie la solicitarile britanice, considerate discriminatorii, au venit din partea statelor central si est-europene. La fel de paradoxal este faptul ca propunerea britanica, de reducere pentru o perioada de patru ani de rezidenta a acestor beneficii a intampinat cea mai mare impotrivire din partea Poloniei si Cehiei. Acestea sunt statele unde se afla cei mai apropiati ideologic aliati ai conservatorilor britanici si unde multe dintre perspectivele britanice asupra debirocratizarii UE, in cazul Cehiei, sau a problemelor de securitate, in cazul Poloniei, sunt impartasite.
Propunerea europeana, de a acorda tuturor statelor UE posibilitatea de a intrerupe beneficiile sociale pentru locuitorii provenind din alte state a fost considerata un raspuns insuficient de catre partea britanica, negocierile fiind in acest moment blocate. Pe de o parte, presiunea asupra conservatorilor britanici este foarte mare, ea venind nu numai din partea UKIP, care si-a construit intregul mesaj politic in jurul posibilitatii de a iesi din Uniunea Europeana, ci si din partea conservatorilor care asteapta de doua decenii un referendum asupra apartenentei la Uniunea Europeana si care au contestat puternic in interiorul partidului mai multe dintre propunerile lui Cameron, nevoit sa accepte si posibilitatea ca membri ai propriului cabinet sa participe deschis la campania pentru iesirea din UE.
In egala masura, trebuie observat ca, in ciuda insistentei mediatice de a termina procesul de negociere inaintea urmatorului Consiliu European, pentru a putea organiza referendumul in vara acestui an si a clama indeplinirea primului obiectiv asumat in ultima campanie electorala, David Cameron nu reuseste sa rezolve practic nimic. Incercand sa multumeasca toate partile, politica actualului guvern este in pericol sa nemultumeasca pe toti. Partenerii britanici din UE se pot simti ofensati de insistenta asupra temei migratiei si de toate elementele negative asociate acestui subiect. Partizanii iesirii din UE se simt dezamagiti nu numai de caracterul virtual simbolic al propunerilor britanice, care nu au o greutate institutionala foarte mare, ci si de posibila formula de vot, care face imposibila o majoritate in orice sens (referendum cu trei optiuni – iesire, ramanere, ramanere in conditiile negociate de guvern). Partizanii UE se simt captivi unui referendum care nu este asupra UE, ci asupra negocierii avute de Cameron.
In egala masura, cele patru obiective sunt dificil de cuantificat in termeni institutionali precisi. Astfel, daca reducerea beneficiilor este observabila si poate fi implementata eventual intr-o politica relativ clara, exceptarea Regatului Unit de la obligatia continuei integrari stipulate de tratatele fondatoare ale UE este un obiectiv pur simbolic. Pe de o parte, in termeni efectivi, Marea Britanie si-a demonstrat capacitatea de a putea opta sa nu se alature mai multor proiecte europene. Pe de alta parte, integrarea continua poate sa functioneze si in prezenta clauzei cerute de Cameron. Al treilea obiectiv, posibilitatea de a acorda parlamentelor nationale un drept de veto in ceea ce priveste directivele europene, este consecinta mutarii conservatorilor de a forma propriul grup in PE. Totodata, in conditiile in care legislativul britanic si-a exprimat rareori opozitia fata de legislatia europeana, viziunea „schizoida” implicata de revendicare (Parlamentul Nostru vs. Parlamentul, Comisia si Consiliul Lor) este si ea mai degraba un element retoric. Nu in ultimul rand, propunerea de a primi garantia ca euro mnu este unica moneda a UE pare la randul sau o satisfactie minora, garantata de prezenta lirei sterline si de lipsa oricaror presiuni pentru trecerea la euro.
Cu toate obstacolele existente, este putin probabil ca revendicarile lui Cameron sa nu primeasca un raspuns. In ce masura acesta va fi unul acceptabil pentru electoratul britanic si in ce masura premierul actual va reusi sa utilizeze politic un compromis care este in mare masura simbolic, aceasta ramane de vazut.
Sursa foto: ziaruldeiasi.ro
