Un scandal politic deschis a izbucnit intre cei doi cei mai influenti lideri din regiune – Cancelarul german Angela Merkel si Premierul britanic David Cameron – cu privire la nominalizarea urmatorului Presedinte al Comisiei Europene.
Succesorul Presedintelui José Manuel Barroso va fi numit la un summit de la Bruxelles de saptamana viitoare. Insa candidatul care se bucura de sprijinul lui Merkel – si candidatul cu cele mai mari sanse, Jean-Claude Juncker, fostul Prim-ministru al Luxemburgului – nu este nici pe departe pe placul britanicilor.
Motivatia opozitiei Marii Britanii
Londra este liderul luptei de repatriere a puterilor de la Bruxelles, capitala informala a UE, cerand schimbari ale regulilor care trec peste legile interne cu privire la orice, de la libera circulatie a fortei de munca in cadrul Uniunii, pana la schimbarea politicilor privind drepturile omului. Juncker – care ar exercita o putere extraordinara asupra legislatiei si numiri Comisiei ca sef al executivului UE – este vazut in Marea Britanie drept fiind persoana gresita pentru negocieri.
Juncker este vazuta drept insider-ul suprem si este adesea descris ca un aliat al birocratilor de la Bruxelles, care incearca sa determine mai multe legaturile care sa uneasca Europa. Tabloide britanice, intre timp, alimenteaza „Junckerfobia,” The Sun numindu-l „cel mai periculos om din Europa”.
Cameron, care a cerut organizarea unui referendum in 2017, cu privire la ramanerea sau parasirea UE a Marii Britanii, a avertizat in mod deschis ca o victorie a lui Juncker ar compromite „credibilitatea” Comisiei. In privat, potrivit Der Spiegel, Cameron a mers mai departe, spunand in cadrul unui summit recent ca avandu-l pe Juncker la conducerea Comisiei Europene nu ar face decat sa indarjeasca britanicii impotriva UE si, cel mai probabil, ar deschide calea pentru o iesire a Regatului Unit. In ciuda sprijinului tot mai mare pentru Juncker, in comentarii din aceasta saptamana, Cameron a promis sa i se opuna pana la sfarsit.
Juncker si Marea Britanie au o istorie lunga si complicata. Fostul Prim-ministru britanic Tony Blair s-a luptat cu Juncker cu privire la bugetul UE in 2007, motiv pentru care se vehiculeaza faptul ca luxemburghezul poarta ranchiuna impotriva Marii Britanii inca de atunci. Oficialii britanici il considera, de asemenea, prea „federalist” – un sustinator al conferirii de mai multa putere pentru Bruxelles – desi Downing Street a sustinut ca „logica necrutatoare” a zonei Euro este de a deveni mai centralizata.
Obiectiile lui Cameron sunt atat fata de procesul de selectie, cat si fata de persoana. Dupa cum s-a dovedit, blocul care l-a sustinut pe Juncker a fost mai puternic. Ca urmare a acestui proces, Marea Britanie isi pierde capacitatea de a bloca presedinti cu care nu este de acord – asa cum a facut-o in 2004, cand s-a opus Prim-ministrului belgian, Guy Verhofstadt, si in 1994, cand a respins un alt Premier belgian, Jean-Luc Dehaene.
Prim-ministrul britanic David Cameron intentioneaza sa forteze liderii Uniunii Europene sa-si apere alegerea la cina de saptamana viitoare din Ypres, a declarat un oficial al Guvernului britanic. Urmatorul summit european va avea loc in orasul belgian pe 26 iunie, ca parte a comemorarii centenarului Primului Razboi Mondial.
Presedintele UE, Herman Van Rompuy, i-a transmis Marii Britanii ca vrea ca discutia de la cina sa fie despre provocarile cu care se confrunta blocul celor 28 de natiuni, si nu despre personalitati. Premierul britanic a spus in mod repetat ca este imposibil sa discute despre viitorul UE, fara a discuta de nume si va insista ca acei lideri care il sustin pe Juncker sa ii explice de ce.
Perspectiva lui Merkel
Merkel a contracarat opozitia Premierului britanic prin aparenta intrebare asupra „spiritului european” al lui Cameron. Intrebata de reporteri daca Cameron a amenintat-o cu o iesire a Regatului Unit din UE daca Juncker va iesit victorios, Merkel a declarat ca amenintarile nu sunt parte integranta din acest spirit.
Merkel pare sa-si protejeze propriile rezerve cu privire la Juncker. Insa modul in care Cameron a incercat sa puna piciorul in prag, impreuna cu angajamentul ei public pentru sprijinul lui Juncker, a facut imposibil din punct de vedere politic ca sa se indeparteze de candidatura acestuia.
Cancelarul Angela Merkel a Germaniei si partenerii sai din Uniunea Social-Crestina au ajuns la o intelegere care consolideaza sansele ca Jean-Claude Juncker sa devina urmatorul sef al executivului UE, prevestind o infrangere pentru David Cameron.
Sigmar Gabriel, Vice-cancelarul Germaniei si liderul social-democratilor germani (SPD), s-a alaturat lui Merkel in sustinerea lui Juncker pentru postul de Presedinte al Comisiei Europene, renuntand la solicitarea ca Martin Schulz, fostul Presedinte german al Parlamentului European, sa primeasca o functie de Comisar in echipa lui Juncker.
Desi conducerea politica a Germaniei este dornica de a pastra Marea Britanie in UE, opinia publica pare sa fie obosita de accesele de furie britanice. Daca Marea Britanie vrea afara, publicul german considera din ce in ce mai mult ca iesirea Regatului Unit este mai putin costisitoare decat politica actuala de blocaj a Londrei.
Opiniile altor oficiali
Fostul premier al Marii Britanii, Sir John Major, a declarat ca in opinia sa Jean-Claude Juncker nu este candidatul potrivit pentru presedintia Comisiei Europene, motivand ca desi Juncker a fost un lider foarte bun pentru Luxemburg, continentul are nevoie de o figura politica foarte mare in fruntea Uniunii Europene. Major a declarat ca nu stie daca Juncker va obtine functia, adaugand ca nu este exclus ca din motive gresite Europa sa aleaga candidatul gresit.
Fostul Premier britanic a sugerat, de asemenea, ca, daca Juncker va deveni Presedinte al Comisiei Europene, liderii UE s-ar putea sa incerce sa-i ofere lui Cameron reformele pe care le doreste. Acesta a mentionat faptul ca este sincer convins ca David Cameron va fi capabil sa se intoarca cu succes cu un pachet de reforme semnificative, care ii va permite sa le puna in fata natiunii britanice, fapt ce va convinge Marea Britanie sa voteze intr-un mod clar ramanerea in Uniunea Europeana.
Prim-ministrul Italiei, Matteo Renzi, va cere o relaxare a politicilor europene de austeritate in schimbul sustinerii lui Juncker pentru functia de Presedinte al Comisiei Europene. Premierul Spaniei, Mariano Rajoy, si-a reafirmat, de asemenea, sprijinul lunea trecuta.
Presedintele francez Francois Hollande a declarat sambata ca liderii UE de centru-stanga sprijina candidatura controversata a lui Jean-Claude Juncker.
De asemenea, exista semne conform carora prim-ministrii olandez si suedez, care l-au sustinut initial pe Cameron, ar putea trece de partea luxemburghezului in timpul summit-ului, mentionand ca prelungirea impasului doar ar exacerba tensiunea si ar da impresia ca UE este paralizata.
Concluzii
Este destul de clar ca daca Cameron pierde aceasta lupta, va fi o lovitura puternica pentru el atat in Europa, cat si pe plan intern, tocmai pentru ca a fost atat de public si atat de vocal in opozitia sa fata de Juncker ca personalitate, dar, de asemenea, si fata de intregul proces.
Cameron risca sa devina izolat cu privire conducerea Comisiei, executivul UE, care supravegheaza piata unica a Uniunii. In timp ce are sprijinul Prim-ministrului ungar, Viktor Orban, majoritatea celorlalti lideri si-au exprimat public sprijinul pentru Juncker.
Cu toate ca diplomatii de rang inalt de la Bruxelles spun ca „zarurile au fost aruncate”, Merkel a castigat, Cameron a pierdut, iar revenirea lui Juncker este un fapt implinit, nu este neaparat asa. Niciun sef al Comisie nu a fost vreodata numit impotriva opozitiei expres si robuste al unui stat membru al Uniunii Europene cum ar fi Marea Britanie, motiv pentru care intalnirea de la Ypres este un camp de lupta.
Sursa foto: independent.co.uk
