Statisticile oficiale europene, care au indicat o scadere generalizata a preturilor la nivelul Uniunii Europene la finalul anului 2014, pentru prima oara dupa 5 ani, au fost considerate semnalul asteptat de conducerea BCE pentru demararea, dupa numeroase presiuni, a unui program de relaxare cantitativa, pentru care institutia a pledat inca dinainte de nominalizarea la conducerea ei a italianului Mario Draghi. BCE este asteptata sa anunte joi un program de cumparare a obligatiunilor guvernamentale, in valoare de aproximativ 500 de miliarde de euro, precum si un angajament de a continua acest proces pana la atingerea unui nivel imediat sub cel al tintei anuale de inflatie, stabilita la 2%.
Nu este pentru prima oara cand solutia este discutata de la nivelul guvernatorilor bancilor centrale din Zona Euro. Sustinatorii masurii indica Statele Unite sau Marea Britanie drept beneficiari directi ai programelor similare. In teorie, relaxarea cantitativa, sau cumpararea datoriei guvernamentale de la bancile comerciale reduce practic riscul resimtit de acestea, prin concentrarea asupra unor creante ale statului, permitand ca actorii bancari sa imprumute bani mediului privat, creand astfel premisele reluarii cresterii economice.
Motivul principal pentru care programul nu a fost demarat, precum si motivul pentru care vor exista limite semnificative ale acestuia, este reprezentat de reticenta Germaniei fata de aceste masuri. Din perspectiva decidentilor germani, achizitionarea de catre BCE a obligatiunilor statelor membre ale Zonei Euro ridica din nou posibilitatea recurgerii continue la imprumuturi de catre unii dintre membri, precum si evitarea de catre acestia a programelor de reformare a propriilor sectoare publice sau economice. Relaxarea cantitativa devine astfel, din perspectiva Berlinului, o alta scuza pentru continuarea acelorasi politici defectuoase, pretul redus al dobandei datorate fiind platit practic in continuare in baza bonitatii si credibilitatii economiei germane.
In egala masura, in conditiile in care riscurile nu pot fi complet ignorate, Germania a insistat ca eventualele costuri sa nu fie suportate solidar. Din punctul de vedere al Berlinului, acoperirea „la comun” a eventualelor pierderi guvernamentale este incorecta, din perspectiva contibuabililor germani, care trebuie sa acopere deficientele guvernamentale ale statelor mai putin dezvoltate din interiorul Zonei Euro. Este asteptat ca joi, cand programul de masuri sa fie anuntat, aceste prevederi sa fie inscrise in randul celor ce vor fi prezentate de Draghi.
Principala dezbatere in acest moment la nivel european subliniaza doua aspecte: maniera individualista in care Germania abordeaza intreaga problematica europeana, precum si reluarea discursului responsabilizator despre masurile de austeritate. In cea de a doua perspectiva, criticata in special de stanga radicala din Europa, simplii cetateni europeni trebuie sa plateasca „nota de plata” a crizei pentru care nu sunt, in ultima masura responsabili. Decizii tehnice, precum cresterea gradului de indatorare sau sustenabilitatea bugetului public reprezinta, din aceasta perspectiva, probleme care nu sunt supuse nici votului si nici chestiuni atat de generale incat fiecare simplu cetatean sa se poata pronunta in cunostinta de cauza. Mai mult, continuarea politicilor de austeritate reprezinta in simbolica discursului neoliberal un fel de „pret” meritat pe care tarile aflate in dificultate economica trebuie sa il plateasca pentru propriile greseli.
In acelasi timp insa, pozitia Germaniei este criticata tocmai pentru ca ea eludeaza justificarea formala a necesitatii existentei monedei unice. In grila individualista formulata de Berlin, fiecare trebuie sa suporte proportional eventualele pierderi, desi, in mod evident, Germania este principalul beneficiar al monedei unice.
Nu in ultimul rand, presa europeana discuta perspectivele de succes ale programului de relaxare cantitativa. Perspectiva maximala din media europene subliniaza ca tocmai insistentele germane de limitare a programului pot asigura esecul acestuia. In ce masura obiectiile aduse de Germania si luate in calcul de BCE vor asigura sau nu succesul noilor masuri, ramane de vazut. Ce este cert este ca Germania isi mentine in continuare pre-eminenta in politica europeana si ca orice masura de depasire a crizei economice nu poate avea succes decat daca este sustinuta pe deplin de Berlin.
Sursa foto: pianoinclinato.it
