Rezultatele turului secund al alegerilor regionale din Franta au fost salutate de mai multti observatori drept o noua infrangere electorala pentru actorii populisti din Europa si drept un nou episod din care formatiunea politica in fruntea careia se afla Marine Le Pen a suferit o infrangere dupa primirea unor semnale initiale mai mult decat pozitive.
Cu toate acestea, imaginea alegerilor regionale din Franta este una mai complexa si, in egala masura, una care nu este neaparat relevanta pentru dinamica politica din Hexagon in perspectiva viitoarelor alegeri prezidentiale si cu atat mai putin pentru evolutia populistilor in Europa.
La prima vedere, rezultatul alegerilor pare a consacra victoria lui Nicolas Sarkozy, a carui revenire in politica si al carui efort de a construi o noua imagine UMP (devenit „Republicanii”) sunt in acest moment legitimate de victoria electorala. Republicanii au primit 10,1 milioane de voturi, reprezentand 40,2% din optiunile exprimate in scrutin. Totodata, ei au castigat conducerea in sapte din cele 13 regiuni unde au fost organizate alegeri.
Prin opozitie, socialistii au reusit sa controleze numai cinci consilii regionale la finele alegerilor, un rezultat care pare la randul sau fericit pentru partid, in conditiile in care cu cateva luni inainte de organizarea alegerilor asteptarile conducerii formatiunii erau mult mai temperate. O surpriza este faptul ca nationalistii corsicani au reusit sa castige pentru prima oara o competitie, preluand controlul administratiei regionale. Adevarata intrebare a alegerilor este cum Republicanii nu au reusit sa profite de o administratie socialista vazuta drept subperformanta si a carei popularitate a fost erodata constant de insuccesele economice ale guvernarii. In fapt, rezultatele alegerilor sunt mult mai imbucuratoare pentru acestia decat par la prima vedere.
Astfel, daca din calculul voturilor finale sunt eliminate cele din cele doua regiuni unde socialistii s-au clasat pe locul trei si si-au retras candidatii pentru a putea bloca ascensiunea liderilor Frontului National, atunci socialistii si aliatii lor locali au primit 37,9% din voturi, fata de numai 37,7% inregistrate in contul Republicanilor. Este adevarat ca fata de cele 21 din 22 de consilii regionale castigate in alegerile regionale din 2010, cele cinci consilii sunt o consolare minora (numarul regiunilor a fost redus, acestea fiind principalele alegeri pentru noile structuri administrative).
Pe de alta parte, rezultatul, care vine si in contextul unei cresteri in popularitate a lui Hollande dupa atentatele de la Paris, arata ca victoria formatiunii de dreapta este mult mai dificil de obtinut decat au lasat sa se inteleaga partizanii fostului presedinte francez. Victoria relativa a Republicanilor transforma competitia pentru desemnarea candidatului partidului la prezidentialele din 2017 o cursa mai deschisa decat anticipa media – sansele lui Alain Juppé, considerat principalul oponent al fostului presedinte, au crescut in urma prestatiei sub asteptari a republicanilor.
Totodata, rezultatul este unul relativ nefavorabil pentru Frontul National. Este adevarat ca formatiunea condusa de Marine Le Pen a reusit sa primeasca cele mai multe voturi din istoria sa (6,8 milioane, cu 800000 de voturi mai mult decat in primul tur si cu 400000 decat in primul tur al prezidentialelor din 2012). Trebuie observat ca scorul Frontului a ramas aproape constant in ciuda prezentei mai mari la urne in al doilea tur al regionalelor. Totodata, problema principala relevata de alegeri este ca Frontul ramane, paradoxal, un partid al suburbiilor si al spatiilor rurale. Cu exceptia oraselor Perpignan si Nimes, in restul principalelor centre urbane Frontul primeste mai putine voturi decat in regiunea inconjuratoare (in orase precum Strasbourg si Lille, diferenta negativa este de aproape 20%).
Sursa foto: lexpress.fr
